L-am reîntâlnit pe Radu Țuculescu la început de august. Stabilisem să ne vedem cu câteva zile înainte, dar și locul unde aveam să schimbăm câteva vorbe. Aveam nevoie de un spațiu prietenos cu cei mici, pentru că aveam să merg cu Max, iar interviurile însoțită de copil sunt o adevărată aventură.

A fost destul de dificil să purtăm un dialog coerent, să zic așa, fiind des întrerupți de un năzdrăvan vorbăreț, dar cu toate astea, cele câteva zeci de minute petrecute împreună mi-au umplut sufletul de bucurie.

Fiecare reîntâlnire cu Radu mă încarcă de energie și nu pot decât să mulțumesc Cerului că mi l-a scos în cale în urmă cu vreo 15 ani.

Radu, scriitor de seamă, nu prea are nevoie de multe prezentări mai ales pentru cei iubitori de lectură. Cărțile lui Radu care sunt traduse în mai multe țări și limbi, iar recent cea mai recentă carte a sa a văzut lumina tiparului: Uimitoarele peripetii ale liliacului Vico în Mirabelia, o carte pentru cei mici și cei mari deopotrivă, plină de umor și acțiune. Desenele cărții  sunt realizate de Radu Răileanu, un desenator de excepție, cartea este scoasă la editura Polirom.

,,Totul a pornit în timpul pandemiei, citind tot felul de texte, mai mult sau mai puțin sincere, dar toate dramatico–tragico-melodramatice. Și-atunci am zis că situația este pe undeva pe la mijloc. Iar faptul că s-a pornit de la experiența chinezilor, care au încercat să încrucișeze un liliac cu un șarpe, în urmă cu mulți ani. Chiar dacă am zis că după Ina și ariciul Pitt nu mai scriu povești pentru copii, mi-a venit ideea să scriu o poveste, în care liliacul și șarpele să fie eroi pozitivi și să se iubească. Ce poate să unească mai bine pe doi care se iubesc decât muzica, pentru că muzica este un limbaj universal. Muzica este un domeniu în care mă pricep după 17 ani de vioară” îmi povestește Radu despre începuturile acestei cărți.

Cartea are din Radu muzica, jazzul și mai ales bluesul, iar numele personajelor nu sunt întâmplătoare pentru că Vico vine de la covid, iar Sarisa de la SarsCov2. Conotațiile sunt multiple. De aceea este o carte potrivită atât pentru adulți, cât și pentru copii. ,,Este cu umor, cu aventuri, animale unul mai trăznit decât altul și cu o țară miraculoasă, care se numește Mirabelia, țara toleranței, până la un punct. O țară condusă de un împărat și o regină. Ei organizează anual un bal al toleranței, în mijlocul pădurii și aici încep să se petreacă aventurile„ spune Radu Țuculescu.

Dar cine este Vico?  Liliacul, tânărul Vico, este un nonconformist. ,,El face parte dintr-o familie de lilieci-vampiri, care în realitate există doar în Mexic. Eu nu scriu nimic fără să mă documentez. Există în realitate o specie de lilieci, care trăiesc pe lângă ferme, iar noaptea sug sângele animalelor care dorm. Niciun animal nu moare, ci le fac o mică înțepătură. Eh.. Vico face parte dintr-o asemenea familie și de când se naște nu poate dormi cu capul în jos și nu bea sânge. El este iubitor de fructe. Și pentru a-l păcăli pe tatăl său, în fiecare noapte când ieșeau la vânătoare duce cu el o rodie din care mușca pentru ca dimineața când se întorceau să poată fi văzut roșu, ca și cum ar fi supt sânge. Asta până la un punct, când tatăl său află. Până la urmă tatăl îl înțelege, Vico termină liceul și zboară în Mirabelia unde prima întâlnire e cu o șerpoaică de care se îndrăgostește„ continuă Radu. Iar de aici, vă las pe voi să descoperiți adevărate aventuri, în Mirabelia.

În general, atunci când scrie, Radu o face în trei locații, Bassel, Sighet și Reghin. Obișnuiește să scrie totul de mână, abia apoi face transcrierea în format electronic. Însă pentru prima dată, la această carte a scris direct pe calculator, dar recunoaște că i-a fost destul de greu fără să atingă foaia.

Reacțiile celor care au citit povestea lui Vico sunt impresionante ,,Am primit o mulțime de poze din țară și din străinătate. M-am bucurat extraordinar. Reacțiile copiilor, care-mi spuneau că vor să cânte la saxofon… e minunat„ mărturisește Radu.

M-am despărțit de Radu cu zâmbetul pe buze, așteptând cu nerăbdare după o lipsă de câțiva ani, o lansare de carte, la Reghin, în orașul natal… Cu speranța ca aceasta să fie cât mai curând.