
Final de sezon la pescuit
Suntem la finalul sezonului de pescuit al acestui an, iar concluziile le vom trage fiecare dintre noi. Din punctul meu de vedere, pot să cataloghez acest an ca fiind un an mediocru în ceea ce priveşte pescuitul sportiv şi capturile. Dar în acest articol vreau să mă opresc la ultima partidă de pescuit, încheiată de curând pe unul dintre braţele “moarte” ale Someşului Mic, de fapt o ultimă partidă la ştiucă pe acest an. Profitând de temperaturile puţin mai ridicate din ultimele zile, împreună cu doi amici am plecat spre locaţia mai sus amintită cu speranţa de a avea cel puţin o captură. Din păcate, apetitul de hrănire este foarte scăzut, poate şi datorită presiunii atmosferice, astfel că după sute de lanseuri, nu am reuşit să păcălim nicio dinţoasă. Dar ne-am bucurat şi delectat cu o ieşire în aer liber, visând la marea captură din sezonul viitor. În schimb, peştii paşnici se pare că muşcă mai bine în această perioadă decât în sezonul cald, şi aici mă refer la specia scobar şi mreană. Din păcate, ne confruntăm cu două situaţii grave pe apele publice şi anume invazia cormoranilor şi a braconierilor. Este lesne de înţeles faptul că peştii se grupează în bancuri, căutând zonele cu apă adâncă pentru iernat. Pe fondul acestei situaţii de fapt, îşi fac apariţia cei care sunt certaţi cu sportivitatea şi se transformă în adevăraţi „hingheri” de peşti. Sunt greu de controlat şi depistat, în ciuda faptului că se fac regulat controale cu Jandarmeria. Dar, din păcate, aceştia acţionează la lăsarea întunericului. Peştii care scapă din plasa braconierilor sunt vânaţi de cormorani, care din păcate invadează în fiecare toamnă zonele de deal şi colină. Confom legislaţiei în vigoare, aceştia sunt protejaţi, neputându-se face nimic în sensul acesta.
Calendarul Pescarului
Peştii sunt retraşi la adâncime, în nămol, unde temperatura rămâne constantă, la 4 grade Celsius. Babuşca, obletul se pot prinde rar la apă liberă şi mai bine la copcă, cu sânge, libelule, viermuşi. Bibanul – cade bine la copcă, mai ales imediat ce îngheaţă apa, cu peştișor viu, dandinetă. Mănâncă şi râme, viermuşi, libelule, însă mai slab. Carasul – la copcă rar, cu libelule, viermuşi. Cleanul – la apă adâncă, cu plută sau la fund, cu sânge închegat, intestine de pasăre, râme roşii, peşti vii, pâine. Mreana – cade rar la râmă, meduză de rocă. Scobarul – la viermuși. Ştiuca dă rezultate la copcă, cu peşte viu şi dandinetă, precum şi în apă liberă şi adâncă, cu năluci recuperate lent. Fir Întins!
Marius RUS