7 ani de-acasă…s-au dus pe apa sâmbetei

 

Am mai scris despre acest aspect…și voi mai scrie probabil, chiar dacă pentru unii, le e greu să citească, ce să mai vorbim de pus în aplicare a unor reguli de minim bun simț. Nu mai vorbesc de faptul că aceste reguli țin și de cei șapte ani de acasă, dar nu știu exact ce se primește în acești ani de acasă, mai ales în zilele noastre când mare parte a părinților își postează odrasla în fața calculatorului, pe internet, unde e normal să stea cuminte, că intră în contact cu fel de fel de site-uri și atracții, total nepotrivite pentru vârsta lor! Trag semnale de alarmă destul instituțiile abilitate, dar pe o ureche ne intră, pe cealaltă iese, fără să rămână măcar o brumă din informație. Ce vedem noi, cetățenii și beneficiarii în fapt a informației? Banii! Câți bani se cheltuie pe producția spoturilor, a clipurilor de promovare, a faptului că sunt distribuite și așa mai departe. Dincolo de faptul că s-ar putea să ne coste foarte mult nepăsarea noastră și sincer mă includ și eu în aceeași oală cu cei care nu respectă, pentru că pe alocuri, mă regăsesc printre ei. Nici eu nu beau 2 litri de lichide pe zi, nici eu nu fac mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi, nici eu nu…dar nici tu! Măcar scuza mea e că mai conștientizez riscurile, și mai ales nu comentez, pentru că mă simt și eu cu musca pe căciulă.

Revenind la treaba cu banii. Recent, Parcul Central a fost dotat cu un nou aparat de joacă pentru copii. Frumos, colorat, necesar. Reacția? „Bani aruncați pe apa sâmbetei din partea Primăriei”. Nu că e ceva nou, nu că părintele trebuie să își supravegheze copilul în spațiile de joacă pentru copii, nu că tot părinții și copiii aruncă mizerii pe jos, chiar dacă există coșuri de gunoi la tot pasul….iar aici vine o altă controversă, coșurile nu sunt curățate. Păi dacă nu sunt curățate, pune și tu o pungă în geantă și cară gunoiul până găsești un coș de gunoi liber, dar nu arunca pe jos! În lumea civilizată așa se întâmplă! Sunt țări în care coșurile de gunoi nu există pe străzi, dar pentru asta nu vezi lumea să arunce pe jos sau să sară în sus că e mizerie prin parcuri…e mizeria noastră, a celor care în loc să facem ceva bun, mai bine alegem varianta greșită, iar apoi ne e mai ușor să arătăm cu degetul. Diferența dintre România și aceste țări e că acolo omul a fost învățat să respecte legile. Serviciul de salubritate al orașului mai are scăpări, nimeni nu neagă acest lucru, dar putem și noi să contribuim la curățenia orașului, prin fapte, nu prin vorbe. Cât de greu poate fi să îți cureți propria mizerie? Cât de greu e să îți înveți copilul că nu e frumos să arunci pe jos? E într-adevăr mai greu să îl înveți un lucru bun, decât unul greșit, pentru că lucruri greșite pot învăța la tot pasul…din păcate am devenit o generație de nepăsători, o adunătură de oameni care mai întâi se uită în curtea vecinului, apoi în a lor. Oameni buni, trebuie să ne revenim puțin, măcar din anumite puncte de vedere, dacă nu vrem să fim îngropați în propriile noastre gunoaie…

 

 

Alexandra COTOI