Comandantul Vasile Oltean, s-a pensionat în 14 martie, după 31 de ani de carieră, dintre care 8 ani fără întrerupere la conducerea Poliţiei Municipiului Reghin. Modul în care şi-a exercitat profesia, nu a rămas neobservat de superiori şi i-a făcut loc imediat în rândul celor 20 de coamandanţi pe care i-a bifat Poliţia Reghin în ultimii 100 de ani. Anii petrecuţi în cadrul Poliţiei l-a transformat într-un model de forţă masculină şi un comisar extrem de sever, care spune că dacă iubeşti ordinea nu e imposibil să îţi faci treaba profersionist.

L-am întâlnit la “Ziua Poliţiei” unde l-am provocat la un interviu. Emoţionat, pentru prima oară de cînd îl cunosc ne-a răspuns în cei mai umani termeni la o serie de întrebări personale cu acelaşi tact diplomatic şi sinceritate, care l-au caracterizat întotdeauna.

Reporter: Cum aţi caraceteriza cei 8 ani la conducerea Poliţiei Reghin? Au fost grei, au fost uşori? Cum v-au marcat ca poliţist?

Vasile Oltean: Nu este uşor să lucrezi în principala instituţie pentru aplicare a legii din România. Poliţia este o instituţie specializată a statului care exercită atribuţii privind prevenirea, descoperirea şi cercetarea în condiţiile legii a tuturor infracţiunilor. Deci nu este uşor să fii poliţist, nu este uşor să fii comandant pentru că ai o mulţime de responsabilităţi faţă de întreaga comunitate care o ai în zona de responsabilitate şi în această profesie ai ocazia întâlneşti monstruozităţi greu de imaginat. Dar, privind în urmă cred că a fost frumos. Tot ce este greu este şi frumos. A fost o provocare care m-a stimult permanent. Personal, consider că un drum fără obstacole e un drum fără victorii. Am avut în subordine, la un moment dat, 150 poliţişti dacă ar fi să luăm în calcul Poliţia Muncipală, cele patru secţii de Poliţie Rurală cu 24 de commune arondate, deci vă daţi seama că am am avut o mulţime de responsabilităţi.

Rep: Acum la final de carieră vă rugăm pentru cititorii noştrii să ne prezentaţi în câteva cuvinte CV-ul dvs. profesional?

V.O.: M-am născut în 8 martie 1963 la Reghin. Am absolvit Lceul Industrial Nr. 1 din oraş promoţia 1981. O perioadă de 5 ani în care este inclus şi stagiul militar (la o unitate militară din Câmpina), mi-am desfăşurat activitatea la Intreprinderea Metalurgică Republica Reghin. În 1986 am fost admis în Şcoala Militară de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne, arma Miliţie pe care am absolvit-o în 1989. În luna septembrie a aceluiaşi an am fost repartizat la Miliţia oraşului Bălan, din cadrul Inspectoratului Judeţean Harghita. În 16 mai 1994, am venit la cerere de pe funcţia de şef Poliţie al Oraşului Bălan, pe funcţia de ofiţer specialist II la Biroul de Cercetări Penale în cadrul Poliţiei Reghin. În 1995 am absolvit Facultatea de Drept din Sibiu, iar în anul 2004 am fost numit şef al Biroului Ordine Publică. În anul 2005 am fost numit adjunct al şefului Poliţiei Municipiului Reghin, Alexandru Câmpeanu. Iar din 15 martie 2008 am fost numit şef al municipiului Reghin, funcţie pe care am îndeplinit-o până în 14 martie 2016. Până la ieşirea la pensie aveam gradul profesional de comisar şef, iar odată cu pensionarea am devenit colonel în rezervă.

Rep: A-ţi avut în familie poliţişti sau sunteţi primul membru al familiei Oltean care a îmbrăcat haina Poliţiei?

V.O.: Nu am avut poliţişti în familie, până la soţia mea care este angajată a Ministerului de Interne din 1992 şi care momentan lucrează la postul de Politie Suseni, ce aparţine de Postul de Poliţie Brâncoveneşti.

Rep: Când v-aţi căsătorit şi cu ce se ocupă copiii dumneavoastră?

V.O.: M-am căsătorit în 10 noiembrie 1984 cu Ana Matei, căsnicie din care au rezultat doi copii, Mădălina Maria născută în 1986, avocat definitiv şi membru al Baroul Cluj din 2010 şi Răzvan Vasile născut în 1988, avocat în cadrul Baroului Mureş din 2014.

Rep: Sunteţi şi bunic?

V.O.: Da, sunt bunic, am doi nepoţi pe care îi iubesc foarte mult David Nicolas Dascăl în vârstă de 3 ani 6 luni şi mai am un nepoţel născut pe 17 august 2015 Vasile Matei Dascăl.

Rep: Aţi regretat vreodată că a-ţi ales această profesie?

V.O.: Nu am regretat niciodată. Aşa am simţit atunci, în 1985 că asta vreau să fac şi nu m-am înşelat. Am fost recrutat, am dat admiterea, am lucrat 26 de ani şi jumătate ca şi ofiţer, 3 ani am fost în şcoala militară şi 1 an şi 7 luni am fost militar în termen. Deci am peste 30 de ani de carieră şi sunt convins azi, privind în urmă, că nu mi-am greşit profesia. Nu regret nicio secundă.

Rep: Aţi avut un mentor în această profesie din ofiţerii care i-aţi cunoscut de-a lungul timpului în şcoală sau la locul de muncă?

V.O.: Am fost marcat de numeroşi profesori pe care i-am avut în Şcoala Militară de Ofiţeri Activi, iar după mutarea în cadrul Poliţiei Municipale Reghin, am găsit un colectiv profesionist de ofiţeri şi subofiţeri bine pregătiţi, ancorat în muncile realităţii de la care am învăţat foarte mult. Pe această cale aduc mulţumiri tuturor comandanţilor, şefilor şi colegilor de la care trebuie să recunosc că de la fiecare am avut câte ceva de învăţat.

Rep: Cum a-ţi vrea să îşi amintească lumea de dumneavoastră de mâine înainte?

V.O.: Nu am să vă răspund la această întrebare, dar vă spun sincer, că ce mi-a plăcut cel mai mult în această profesie a fost faptul că am avut puterea să a privesc în ochi fiecare cetăţean faţă de problemele cărora am fost responsabil…

Rep: Aţi avut un principiu după care va-ţi ghidat în viaţă şi pe care nu la-ţi încălcat niciodată?

V.O.: Da, am avut întotdeauna un crez: “Indiferent pe ce treaptă profesională te-ai afla, încearcă să dovedeşti că eşti cel mai bun”.