Mulţi au văzut-o, însă nimeni din cei care astăzi mai trăiesc nu au ştiut să îmi spună povestea balenei. Am început o muncă de documentare, cercetare şi traducere de texte din mai multe limbi din presa internaţională şi documente strict-secrete şi după mai bine de patru luni, am scris primul articol în presa românească despre un subiect tabu, după mai bine de 50 de ani de la sosirea celui mai celebru cetaceu în România. ,,Balena Golia” rebotezată mai târziu “Goliat” care fără voia sa, a fost protagonista unei duble istorii. Balena adevărată a fost prezentată opiniei publice de Giussepe Erba şi cea falsă a fost a lui Gustavo Cotino. Curios este faptul că cei mai mulţi au preferat falsul fără să realizeze că au fost păcăliţi, însă ingeniozitatea unora nu are limite când poţi să te îmbogăţeşti peste noapte. Se numea Golia, făcea parte din specia Balenoptera Physalus, cu o longevitate de 50 de ani, cântărea 68 de tone şi a fost ucisă pe 6 iunie 1954 în golful din Trondheim, pe coastele Norvegiei. După ce a fost adusă la mal, vânătorii de balene din Bergen au golit-o, dat fiind faptul că dintr-un cetaceu de 22 de metri se puteau prelua cantităţi industriale de ulei, carne şi grăsime. Odată scoase, măruntaiele sale au putut fi cântărite şi ziarele au început să titreze pe prima pagină, fraze de genul, Ficatul lui Golia cântăreşte 650 de kilograme şi conţine o cantitate de vitamina A, a cărui echivalenţă o găsim în 5 milioane de ouă de găină”. „Inima cetaceului cântăreşte 450 de kg şi limba peste 2200 de kilograme”. Pentru a conserva carcasa, norvegienii au îmbălsămat-o cu 7000 de litri de formol, în ideea de a deschide pentru vizitare publicului un interior de balenă în care se dorea să se joace chiar şi o piesă de teatru. O premieră mondială pornită de la o idee care a frământat omenirea de la profetul biblic Iona şi până astăzi… să te plimbi în pântecele unei balene pur şi simplu. Goliat a fost o maşină de făcut bani printr-o metodă subtilă de vânzare şi promovare sub umbrela unui circ educaţional, care a înregistrat încasări de sute de milioane care nu au putut fi niciodată contabilizate, dar cu siguranţă au putut fi cheltuiţi pe extravaganţele proprietarilor balenei.

Impresarul de teatru Giuseppe Erba a fost primul ,,tată” al balenei

Balena cu înotătoare a fost scoasă la vânzare şi cumpărătorul nu a întârziat să apară, se numea Giuseppe Erba un excentric impresar de teatru din Torino, administrator de restaurant şi a mai multor cinematografe. Prima problemă a apărut însă la frontiera italiană unde importul unui animal mort era ilegal. Pentru a o face să pară vie, Erba a introdus în pântecele balenei un motor. Făcând să se mişte coada cu acest truc, profitând de întuneric şi de slabă cultură generală a grănicerilor referitor la viaţa balenelor, impresarul a reuşit să treacă graniţa târziu în noapte. Gigantul cetaceu a fost aşezat în Grădina Oraşului (Giardino della Cittadella), în plin centru din Torino. La 19 iulie 1954 ziarul, Stampa, anunţa expoziţia primei balene îmbălsămate pe prima pagină, însă balena, ajunsă fără voinţa ei în Italia, avea o problemă serioasă, cetaceul avea un miros respingător. Chiar dacă organizatorii expoziţiei au instalat în pântecele balenei un frigider, de la pielea neagră din exterior, căldura topea în ulei straturile groase de grăsime, motiv pentru care, spun cârcotaşii, cei care răspundeau de expoziţie au instalat de-a lungul platformei pe care era aşezată balena o mulţime de vase cu flori cu rol mai mult de împrospătare a mirosului emanat de gigantul monstru marin, decât estetic. Legenda povesteşte că Erba în fiecare dimineaţă ar fi făcut turul „Goliei” pentru a aduna viermii ieşiţi înafară din îmbălsămarea precară a bestiei. Viermii se multiplicau într-un ritm incredibil în interiorul balenei, iar proprietarul a speculat oportunitatea de a-i vinde pe post de momeală pentru a ieşi cu bine din situaţia neplăcută. După doar 6 zile a fost nevoit să închidă expoziţia în ziua de 25 iulie 1954, după care Erba s-a axat pe arta teatrală ca şi administrator al Teatrului Regio din Torino.

Din Elveţia până în Israel, Pierre Sifferte Jean Rezzonico s-a plimbat cu Balena Goliat

Cinci ani mai târziu balena a reapărut în Elveţia, dusă în tur de Pierre Sifferte Jean Rezzonico, şi rebotezată Goliat, într-o formă de zile mari, fără să mai emane mirosuri neplăcute. În corpul balenei s-a introdus o instalaţie frigorifică cu peste 2.000 de tuburi metalice care asigura corpului tot timpul o temperatură constantă. Stafful tehnic al echipajului care însoţea balena în turnee, injectau corpul marin lunar cu cantităţi considerabile de substanţe chimice de conservare, iar pentru a-şi păstra luciul cât mai aproape de realitate, pielea balenei era unsă cu un strat subţire de glicerină. Nu se ştie suma pentru care a achiziţionat balena al doilea proprietar însă cert este că cetaceul a pornit în cel mai lung tur din Europa şi Orientul Mijlociu pe roţi, făcând senzaţie în aproape 30 de ţări. Pierre Sifferte Jean Rezzonico, dându-şi seama că o astfel de expoziţie nemaiîntâlnită până atunci poate deveni un fenomen la scară planetară, care va produce foarte mulţi bani, l-a motivat să se aventureze într-un turneu obositor sub pretext de circ educaţional care a durat 20 de ani. Şoferul trailerului cu 18 roţi care transporta cetaceul a fost şoferul olandez Willy Pouwels fiind escortat în fiecare ţară de Organele de Poliţie sau Miliţie pentru a evita aglomerarea traficului.

Balena Goliat a poposit şi la Reghin

Aşa a ajuns în luna ianuarie a anului 1964 celebra balenă şi în România prima oară la Sibiu apoi la Bucureşti-Obor, după care a colindat pe roţi într-un trailer de 25 de metri lungime oraşe precum Ploieşti, Timişoara, Craiova, Arad, Braşov, Piteşti, Bacău, Brăila, Cluj-Napoca, Tîrgu-Mureş, Tîrnăveni sau Reghin, într-o expoziţie impresionantă cum nu se mai văzuse nicăieri în lume. Cetaceul, care se estima în presa vremii că ar cântări cât 1000 de oameni la un loc, a poposit şi la Reghin expus pe roţi, cu acordul primarului de atunci Balazs Ludovic, lângă Parcul Tineretului în apropierea pieţei mici a oraşului pe atunci (în locul în care azi funcţionează sediul Renel-ului), apoi între cele două parcuri din oraş, stârnind o senzaţie nemaipomenită până atunci în oraşul nostru, iar în a patra zi, la plecarea din oraş, gigantica creatură a fost expusă pentru scurt timp şi în piaţa de joi a Reghinului. Spectatorii erau şocaţi să vadă un asemenea monstru pe uscat ,se înghesuiau să îl vadă, să îl miroase sau să îl pipăie. Ba mai mult, la un moment dat, o doamnă a venit cu o pâine să hrănească balena fiindcă nu îi era în clar dacă animalul marin este viu sau deshidratat de foame.

Balena avea o lungime de 22 de metri şi o greutate de 68 de tone echivalând cu greutatea unei turme de elefanţi. Cercetătorii au folosit 7.000 de litrii de formol pentru a o îmbălsăma, pentru a nu produce mirosuri neplăcute. A fost expusă timp de trei zile, timp în care a fost vizitată de peste 3.000 de curioşi atât din Reghin cât şi din satele de pe Văile Gurghiului, Mureşului, Beicii, dar şi din satele de pe Câmpie. Veneau ţăranii cu trenul, cu autobusul, cu căruţele, cu bicicletele sau chiar pe jos zeci de km pentru a vedea balena, care nu a stârnit senzaţie doar prin dimensiune şi greutate, ci mai mult prin faptul că odată cu îmbălsămarea cetaceului, au fost scoase şi măruntaiele şi era o premieră mondială pentru opinia publică, ca pentru costul unui bilet să aibă posibilitatea să se plimbe în interiorul ei precum personajul biblic „Iona” care fusese înghiţit de o asemenea creatură. Din aceste motive, pentru mulţi reghineni, Balena ,,Goliat” a rămas una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria şi adolescenţa lor. Inima Balenei Goliat cântărea 450 kg, cât o vacă, rinichii cântăreau 560 kg, ochiul 500 de kg, iar limba balenei cântărea peste 2200 de kg. La expoziţia din centrul Reghinului au stat la coadă mii de locuitori din oraş şi din satele dimprejur pentru a vedea minunea secolului XIX. Printre cei care mai trăiesc şi îşi amintesc cu plăcere de „Balena Goliat” se numără: Boaru Aurel fostul director al Cinematografului ,,Patria” Reghin, Natalia Gliga îndrăgita solistă de muzică populară, omul de afaceri Bereczki Emeric, Mera Alexandru numismat şi renumit filatelist, Csiki Iosif poliţist comunitar, Bloj Nicolae inginer (soţul cântăreţei de folk Sorina Bloj), Ioan Crişan profesor de fizică şi consilier local, Emil Maior preşedintele CARP Reghin şi arbitru de fotbal, Pal Samu profesor de biologie, Adorjani Laszlo fost director al IGCL Reghin, Leon Pop directorul Societăţii, SC Dacia SA”, doctorul radiolog Viluţ Moldovan, Cioba Ioan tehnolog, Vasile Rău directorul Staţiunii de Cercetare a Ovinelor din Reghin, Ioan Bândilă, poet, jurnalist şi impresar artistic sau Aurelia Bucin şi Blaga Valeria actuale pensionare.

Ce impact a avut balena asupra reghinenilor?

„Am fost şocat să văd pe viu o balenă în carne şi oase, cu gura larg deschisă în faţa mea ca într-un film de Alfred Hitchcock. Am studiat-o foarte atent eram elev în clasa a VIII-a şi îmi amintesc şi acum cum ne povestea unul dintre cercetătorii care însoţeau balena, metoda prin care se vâna un cetaceu în acea perioadă. Mult timp am fost marcat de faptul că vânătorii se lăsau înghiţiţi de balene pentru a intra în interiorul acestora după care cu un cuţit tăiau organele vitale care inevitabil provoca moartea acestora. A fost cred, cea mai educativă lecţie de biologie din toţi anii de şcoală pe care i-am făcut. rememorează Leon Pop.

În acea perioadă poliţistul local Csiki Iosif era un copil în vârstă de 14 ani însă îşi aminteşte şi azi evenimentul.

„Eu locuiam aproape de zona unde au instalat cortul şi fiind acolo de când au ajuns în oraş m-am împrietenit cu unul dintre membrii echipajului care însoţeau balena, care mi-a cerut să le aduc un sac de iarbă şi drept recompensă m-au lăsat să văd balena fără să plătesc bilet. Exista în lateral o scară să poţi urca pe platforma pe care era aşezată balena Goliat, am intrat în bestia îmbălsămată, care era iluminată în interior. Îmi amintesc traseul pe întreaga lungime, de la coadă până la capul balenei, care a fost îmbălsămată cu gura deschisă. Am intrat în pântecele balenei împreună cu mai mulţi copii de vârsta mea, eram de-a dreptul şocaţi. Dinţii erau nişte lamele foarte ascuţite, păşeam emoţionat în interiorul balenei care era deja pietrificată de la formol şi corpul părea că ar fi din gudron. Mi-a rămas întipărit în minte ochiul, fix şi rece al fiarei şi harponul cu care a fost ucisă balena.”

În 1964 aveam aproape 17 ani şi îmi amintesc că am venit la Reghin, cu trenul din Brâncoveneşti să vad Balena ,,Goliat” Era un eveniment nemaipomenit până atunci în zona noastră care a făcut senzaţie în toată România şi eram foarte curios să o văd şi eu în carne şi oase. Intrarea la adulţi era 25 de lei şi eu nu am avut suficienţi bani să plătesc un bilet, dar m-am tot învârtit în jurul acelui cort de circ uriaş până ce m-au lăsat organizatorii să intru fără să plătesc. Îmi amintesc că un translator explica în limba română cum a fost vânată balena, cât cântăreau organele monstrului marin, câtă cantitate de untură se poate extrage dintr-un corp de 68 de tone şi alte date interesante despre viaţa acestor mamifere acvatice. În interiorul cortului erau expuse o mulţime de pancarte în care erau înscrise greutatea organelor şi numele ţărilor în care a fost expusă până a ajunge în România” îşi aminteşte azi Bândilă Ioan, poet, jurnalist şi impresar artistic.

Balena reconstruită din hârtie, argilă, ipsos şi clei a lui Gustavo Cottino

Până să ajungă în România, Balena Goliat a mai colindat o mulţime de ţări şi capitale europene. Din presa vremii aflăm că în Franţa a fost expusă timp de doi ani de zile, apoi a revenit în Italia la Milano, a trecut prin Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Austria, Amsterdam şi Becs, în 14 iunie 1957 gigantul se afla în Marea Britanie în Christchurch, iar în 1961 ajungea la Budapesta, în capitala Ungariei. Dacă liderii maghiari bănuiau că balena este un instrument al CIA-ului care ar putea furniza preţioase informaţii militare americanilor, la graniţa bulgaro-română, cetaceul a fost verificat minuţios de Poliţia Republicii Populare din Bulgaria, deoarece serviciile secrete suspectau că balena ar putea fi folosită pe post de, cal troian”. Era perioada de refacere după Cel de-al Doilea Război Mondial, când domnea o nelinişte pe plan European.

Goliat a ajuns până în Israel pe mare

Faptul că însuşi brontozaurul preistoric era un pui pe lângă Goliat, a creat o curiozitate atât de mare în rândul oamenilor de toate naţiile, încât la sfârşitul anilor 60 balena era deja în Israel. În 1969 Goliat s-a întors în Italia, dar a fost victima unui ireparabil accident. Pentru a o achiziţiona la Haifa a fost pirenolezul Gustavo Cotino (un impresar important de la “Luna Park” şi un prankster genial). În timpul unei călătorii pe mare o furtună a deteriorat animalul şi resturile au fost descărcate în corturile târgului din Bari. Pe ascuns fără să îl intereseze opinia publică, Cottino a plătit să fie reconstruit animalul marin cu amestec de hârtie, argilă, ipsos şi clei după care a început un nou tur în ţară care a cuprins cinci oraşe Bari, Roma, Florenţa, Bologna şi Torino. Din animalul original nu mai era aproape nimic (numai oasele de balenă), dar realizând o replică, Gustavo Cottino a rezolvat şi problema mirosului. În a doua sa viaţă, balena s-a oprit la Torino din 28 aprilie 1970 timp de o lună. Expoziţia torineză a avut un asemenea succes încât să fie replicată doi ani mai târziu în parcul Valentino. Dacă în 1954 torinezii au suportat cu greu putoarea balenei autentice şi onestitatea lui Giuseppe Erba a fost criticată foarte dur de ziarul, Stampa”, 16 ani mai târziu acelaşi cotidian definea falsa balenă rămasă oarbă din înşelăciune ca fiind un “magnific exemplar” neştiind că în realitate e un fals reconstituit pe baza scheletului dintr-un amestec straniu de hârtie, argilă, ipsos şi clei. E curios cum nimeni, după 18 ani de la îmbălsămarea sa teoretică, nu îşi punea problema de ce balena era învăluită într-un miros ce aducea mai mult a apă de colonie şi nu emana mirosul specific unui animal îmbălsămat. Gloria balenei a apus la începutul anilor 80 când ,,Goliat” a ajuns în Spania la Bullring Las Ventas, după ce a fost vândută unui circ şi de atunci nu s-a mai auzit nimic de această creatură. Gurile rele spun că balena dispărută într-un mod foarte misterios ar sta bine mersi în colecţia privată a unui om bogat, iar pântecele cetaceului a devenit un loc de întâlniri de taină a unui cerc exclusivist din lumea milionarilor excentrici.