De-a lungul timpului, ne-a obișnuit întotdeauna, așa cum și ea menționează în salutul mesajului, cu un raport anual la sfârșit de an, atunci când era la serviciu. Acum, este o bucurie să vedem că, deşi e pensionară, continuă să aducă aceeași atenție și angajament într-un astfel de raport.

Este vorba despre un raport extrem de complex, am selectat doar câteva idei, o mică fărâmă din bogăția informațională pe care o cuprinde. Aceste fragmente, prezente la începutul acestui articol, își propun să ofere o perspectivă inițială, un mic ghid pentru ce urmează să descoperiți.

La finalul acestui material, veți avea ocazia să parcurgeți întregul raport. Și vă asigur că merită să-l citiți pe deplin. Acest document reprezintă o comoară de cunoștințe şi nu am dorit să mă rezum doar la a-l publica. Îmi doresc să împărtășesc cu voi câteva gânduri personale legate de această doamnă remarcabilă deoarece este o prezență specială în viața mea.

„Anul 2023, an plin cu de toate dar care, parcă, a început doar, acum două-trei secunde! Mai numărăm câteva zile, pe degetele de la mâini și gata; parcă nici n-a fost!”

Cu aceste cuvinte, rapsodul popular Lăcrămioara Pop deschide portretul său colorat al vieții de pensionar în anul care se apropie de final. Într-un raport personal plin de emoție și realizări, Lăcrămioara Pop împărtășește perspectivele și experiențele unui an plin de evenimente și schimbări.

„Tot anul trecut mi-a sunat în urechea sufletului întrebarea pruncilor din ansamblul „Plaiuri Tulgheșene”: „Dar pe noi nu ne lăsați, nu-i așa?”… și cum să-i lași?”

Cu delicatețe, rapsodul descrie implicarea continuă în activități culturale, precum repetițiile cu ansamblul și organizarea de evenimente tradiționale. Colinde, obiceiuri de iarnă și, mai ales, pasiunea pentru păstrarea tradițiilor locale devin elemente cheie ale acestei vieți pline de semnificație.

„Am fost prezentă la spectacole, la coruri, la evenimente naționale și locale, luptându-ne adesea cu dificultățile de transport.”

Cu toate acestea, rapsodul subliniază provocările întâmpinate, în special cele legate de accesul la transport, o problemă recurentă pentru trupa sa.

„Cum, cine caută găsește, pe la sfârșitul lunii Mai, aveam toate actele Asociației Culturale „PLAIURI TULGHEȘENE”, făcute!”

Momentul înființării Asociației Culturale „PLAIURI TULGHEȘENE” marchează o realizare semnificativă, oferind o structură legală pentru activitățile culturale desfășurate. Cu toate acestea, provocările nu au fost absente, iar rapsodul exprimă speranța pentru viitoarele proiecte.

„Vom merge la colindat cu Ansamblul Artistic de Amatori „Plaiuri Tulgheșene” în Ajun de Crăciun la biserică, pentru că pică duminica și știm sigur că sunt coruri anunțate și în ziua de Crăciun, așa că, să fie în fiecare zi câte ceva.”

În încheierea sa, rapsodul anticipează bucuriile viitoare, evidențiind tradițiile care vor continua să aducă lumină și căldură în comunitate.

Prin acest raport, Lăcrămioara Pop nu doar reflectă asupra unui an plin de realizări, ci și transmite o invitație deschisă către comunitatea sa să păstreze și să împărtășească frumusețea tradițiilor locale.

„Cu dragoste și recunoștință, Lăcrămioara Pop Rapsod Popular – Tezaur Uman Viu, protejat UNESCO Tulgheș, 13 decembrie 2023”

Prin aceste cuvinte, rapsodul încheie raportul său anual, aducând în prim-plan nu doar realizările personale, ci și spiritul comunității și dedicarea sa pentru păstrarea tradițiilor.

Lăcrămioara Pop, așa cum ne-a obișnuit întotdeauna, a pregătit cu grijă și atenție un colind:

„Şi pentru că-aşa-i frumos,

Iată colind, proaspăt scos,

Din găoaca minţii mele,

Că aşa,  îngeru-mi cere,

Să scornesc câte ceva,

Spre înveselirea ta,

Cela ce-i citi cândva …

Ce-am scris eu, cu mâna mea,

Din  ce-mi şopti inima:

Verde cetină de brad,

Eu colind, din nou, cu drag

La case de oameni buni

Cum  am prins de la străbuni.

În ajun, pe la-nserat

Sub ferestre,  ori în prag,

Vom vesti creştinului

De naşterea pruncului;

Preacurat  pruncunţ  Domnesc

Cum şi magii, proorocesc!

Sfânt copil Dumnezeiesc

Cu chipul blând, îngeresc

Ce-a ales să se jerfească

Pe  noi să ne mântuiască.

Sfântă maică-mpărăteasă

Iartă  lumea păcătoasă,

Ce nu stie  respecta,

Jertfa şi iubirea Ta!

Lerui-ler, din munţi de sus,

Veneau  păstori la Iisus.

Din fluier, frumos doinind,

Pe pruncul mic adormind,

Maicii închinându-se

Prin  Prncuţ sfinţindu-se,

Cu toţi, bucurându-se!

Apoi cu toţii-au plecat.

Anul stând spre ,,scăpătat”.

Grăbindu-şi turma de oi

Au adus vestea la noi.

Noi o dăm din poartă-n poartă

La tot omul ce-o aşteaptă.

Se-aud gazde glăsuid:

,,Mulţămim pentru coliiind”…!…

Cu drag v-a împărtăşit gândurile şi v-a colindat,

,,Boţ de lut” curat,  din izvor udat, de vânturi uscat.

Frământat, se spune, de cinci  zâne bune:

Una-l frământa şi îl învăţa să ştie-a  răbda.

Alta-i tot şoptea  şi îi tot cânta, când glas, îi dădea.

Alta-i arăta  frumoasele flori, cu multe culori, ce-i erau surori…

Două, îl ţineau şi  îl învăţau, tot,  ce mai ştiau când în foc ‘l-ardeau,

Să-l facă vânjos, un vas luminous, să cânte duios.

Numai Domnul poate şti, câte  voi mai izvodi, cât pe lume-oi mai trăi!

Să fi lume sănătoasă, şi la suflet luminoasă, de-ai primit ,,boţu” în casă!

De-ai citit ce-am înşirat, să fi binecuvântat, şi de păcate iertat!

Să ne-ajute Dumnezeu, să trăim frumos  mereu, să întrăm în Raiul Său, Amin!

La anu’ şi la mulţi ani!”

Aceste versuri adaugă o notă de autenticitate și tradiție mesajului rapsodului, ilustrând convingerea sa în puterea și frumusețea tradițiilor transmise de la generație la generație.

Vă invit să descoperiți, în cele ce urmează, întregul raport primit și să apreciați, așa cum fac eu, importanța și valoarea inestimabilă pe care o aduce în lumea noastră acest rapsod popular.

”   Viaţă de pensionar  ???

   Anul ,,2023”,  an plin cu de toate dar care, parcă,  a început  doar, acum două-trei secunde!

 Mai numărăm câteva zile, pe degetele de la mâini şi gata; parcă nici n-a fost!

     Mdin prima mă gândeam că a fost un an slăbuţ în  realizări dar, uitându-mă mai bine în urmă, îmi dau seama că tot am făcut câte ceva, pentru lumea asta, chiar dacă am ieşit la pensie de vre-o doi ani… Tot anul trecut mi-a sunat în urechea sufletului întrebarea pruncilor din ansamblul ,,Plaiuri Tulgheşene: ,,Dar pe noi nu ne lăsaţi, nu-i aşa?”… şi cum să-i laşi?  Am făcut pentru o perioadă repetiţii acasă, în curte, pe iarbă verde. Apoi, pentru colinde şi obiceiuri de iarnă nu a fost o problemă să ne adunăm  la noi  acasă.

   Era cald, făceam floricele de porumb, spuneam glume, când luam câte o pauză, iar învăţatul colindelor,  la gura sobei, îi făcea pe prunci să se simtă acasă la bunici !

  Dar iată că, la un moment dat, m-a invitat Dl. Primar, Marcel Vancu, să-mi spună că  dacă am nevoie, pot folosi fostul spaţiu,  unde am avut biroul de referent şi atelierul de  cusături, in incinta muzeului,  pentru repetiţiile cu ansamblul şi nu ar avea nimic împotrivă să mă ocup în continuare şi de muzeu pentrucă ştie că am pus tot sufletul în această comoară, iar de acum, ar avea nevoie de cineva care să se ocupe de pensionarii din comună şi,  numai bine, acel spaţiu poate fi folosit cu vârf şi îndesat!

    Bucuria mea!

    Oricum eram foarte obişnuită cu munca de voluntariat, iar acum dacă mi se oferea un spaţiu pentru formaţia reprezentativă a comunei(în mod gratuit),  de ce n-aş da şi eu, o mână de ajutor, cu atât mai mult  cu cât,  de Clubul Pensionarilor m-am ocupat încă de prin anii 2012. Deci, mi s-au înmânat, din nou, cheile ,,comorii”- respectiv cheile de la Muzeu,  doar la câteva luni după ce mi-a venit decizia de pensionare. A fost ceva de genul ,,Adio, dar rămân cu tine!”- era un film cu acest titlu când eram eu tinerică.   

     Astfel motivaţi, cum am intrat în anul 2023,  am început să ne documentăm, împreună cu soţul, Ştefan Pop,  să vedem cum putem face o asociaţie culturală, un ONG,  ceva  pentru ca toată munca de 15 ani şi trupa să meargă mai departe, neîntrerupt,  cu spor şi bune rezultate şi-n acelaşi timp, să avem un suport legal de colaborare cu administraţia locală, să putem atrage ceva fonduri să ne putem descurca cât mai onorabil.

        Cum, cine caută găseşte, pe la sfârşitul lunii Mai, aveam toate actele Asociaţiei Culturale ,,PLAIURI TULGHEŞENE”, făcute!  Nu am prins,însă,  proiecte pentrucă sesiunea se încheiase în luna martie dar,  vine el, anul viitor! Numele asociaţiei, bineînţeles, l-am luat de la nmele ansamblului deoarece, în primul rând pentru a sprijini această trupă, am făcut asociaţia.

     Începând cu luna Aprilie a acestui an, am primit la trupă rând pe rând, peste 14 copii noi, aşa cum facem de peste cincisprezece ani încoace, pentru a împrospăta trupa şi a suplinii pe cei care, absolvind liceul, au plecat la studii mai departe. Am reuşit, cu ajutorul copiilor  cu vechime în trupă, relativ repede,  să învăţăm, cu cei nou-veniţi în trupă,  paşii celor 14 jocuri ale suitei noastre ,,Roata Stelelor” aproape în întregime, cu tot cu chiuituri!  Până la începutul lunii August eram deja în situaţia de a ne putea prezenta în spectacole. În timp ce învăţam paşii jocurilor,  învăţam şi pricesne pentrucă venea Joia Mare,  unde am participat, aşa cum o facem în fiecare an din 2008 incoace. Nu am lipsit nici de la  serbarea pentru Ziua Eroilor la Înălţare.  Am participat cu succes la Ziua Tulgheşului şi la Festivalul Naţional de Dans Folcloric ,,Roata Stelelor”  care a ajuns la cea de-a XIV-a ediţie, ocazie cu care, cei mai noi, au primit ,,botezul scenei”.  Am fost prezenţi  la Ziua României şi la toate evenimentele locale dacă nu am fost plecaţi din localitate.

    Acum ne pregătim de spectacolele de iarnă: colindele şi  piesa Capra,  cu care piesă, şi în noaptea acestei treceri dintre ani, vom umbla, chiar dacă am fost nevoiţi să refacem trupa în proporţie de 60%.

    Am fost, în acest an, cu copiii ansamblului nostru ,,PALIURI TULGHEŞENE”  şi în câteva deplasări.

    În primăvară am fost la Corala George Sbârcea de unde am venit cu trofeul festivalului iar în drumul de revenire acasă, am prezentat un program de pricesne la Biserica Ortodoxă din Tuşnad şi am jucat în parcul central din staţiunea cu acelaşi nume spre deliciul turiştilor.

   În Iunie am fost  la Festivalul Regina Sânzienelor din Bucovina, de unde am venit cu un premiu special. 

   Am fost la Ziua localităţii Sărmaş. De asemenea, nu am lipsit, nici în acest an, de la Zilele Borsecului.

    Am fost nevoiţi însă, din păcate,  să refuzăm o sumă de invitaţii din lipsă de transport. Asta este cea mai dureroasă treabă! Dacă în judeţ ne mai ajută părinţii cu maşinile personale, înafara judeţului ne este din ce în ce mai greu să ajungem; uneori şi până la Topliţa este greu de ajuns deoarece părinţii au serviciu şi nu pot, mereu, să ne ajute…  Totuşi, se zice că cei mai fericiţi sunt aceia care se mulţumesc cu ce au, aşa că, să privim şi noi partea plină a paharului:

–   Avem copii dornici să înveţe despre tradiţiile locului;  vin, dragii de ei,  la repetiţii care cum pot,  de la 3,  5, 10 km, ba, unii şi mai de departe,  din Corbu chiar, de unde avem trei copii!

   –   Mulţumită Primăriei şi Consiliului Local Tulgheş,  avem şi un loc unde să ne adunăm şi să facem repetiţii. Mulţumim frumos!

  –   Copiii vin consecvent la repetiţii în fiecare Duminică, după liturghie; averm o fată, liceană, la M.Ciuc care vine, cu bagajul, duminica  la orele 13.00 când începem repetiţiile, iar la ora 14,30, pleacă cu o altă colegă la liceu direct de la repetiţii!  Cum să nu-i iubeşti? Cum să nu fi mândru şi recunoscător că ai cu cine lucra? Cum să stai pe o ureche  când mai poţi face ceva pentru comunitate, chiar dacă faci totul în regim de voluntariat 100% ?   Sunt lucruri care se cer făcute, pentrucă altfel, sufletul  este nemulţumit şi neliniştit…

    Am învăţat de la părinţi că,  atunci când ai primit un dar,   ,,un talant” adică,  trebuie să-l pui la treabă spre bucuria şi folosul multora, căci de-l vei ,,îngropa” şi nu-l vei folosi, vei da seamă „dincolo”!  Aşa şi noi; până mai putem mişca şi, mintea nu ne dă de ruşine, mai dăruim din energia noastră acolo unde se cere, dacă putem face treabă bună.

     În altă ordine de idei: au fost locuri şi ocazii în care am avut chemări datorită Titlului de Tezaur Uman Viu,  primit sub egida UNESCO, de către subsemnata,  din partea  Ministerului  Culturii, în anul 2021 la secţiunea Spiritualitate.  Astfel am participat la  simpozioane pe teme etno-folclorice şi de istorie locală, cum ar fii:

          Simpozionul Național „Patrimoniul cultural în actualitate”  15 – 16 iulie 2023 la  Starchiojd jud. Prahova, unde am vorbit despre rolul conducătorilor de Cămine Culturale; 

         Simpozionul „Istorie, civilizație și contemporaneitate în satul românesc”,  unde am vorbit despre tulgheşeni,  poveşti adevărate din viaţa lor, precum şi despre  tradiţiile tulgheşene,  27-28 octombrie 2023, Vorona jud. Botoşani;

     În muzeul local, de care mă îngrijesc începând din anul 2008, pe care l-am mutat, cu ajutorul colegilor(SVSU),  în  anul 2016, din cămăruţa de 8 pe 9 m.  dintr-o clădire improprie acestui fel de activitate, in incinta unei clădiri, foste a şcolii gimnaziale, renovată prin grija Consiliului Local şi Primăriei Tulgheş,  şi pe care l-am primenit şi îmbogăţit în toţi aceşti ani, am avut deosebita onoare şi plăcere să iau parte la programul ,,Şcoala Altfel” povestindu-le  elevilor, despre iscusinţa oamenilor, despre straiul nostru autentic şi nemuritor,  sau să primesc copii, veniţi în tabără, tocmai din judeţul Bacău.    Am avut vizite din partea unor oameni de marcă ai culturii româneşti, am realizat multe filmări, cea mai recentă fiind cea în cadrul proiectului ,,Comunităţi româneşti din N-E  judeţului Harghita” în urma căruia a fost realizat un film documentar, în regia D-lui. Laurenţiu Calomfirescu, proiect realizat de Asociaţia Învăţătorilor Harghiteni(AIH) cu fonduri de la SGG, care déjà este într-un turneu de prezentare în toate localităţile din judeţele Harghita şi Covasna şi nu numai.

    În altă ordine de idei,  după ce, inainte de masă, participasem cu spectacol, împreună cu Ansamblul Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene –pe care-l coordonez de peste 15 ani,  la sărbătoarea dedicată Zilei României, pe data de 30 Noiembrie,  zi declarată ca fiind şi  Ziua Tezaurelor Umane Vii, am fost prezentată, în cadrul spectacolului  aniversar dedicat  Zilei României,chiar în deschiderea serii, de către Dl. Subsecretar de Stat al Ministerului Culturii, Dl. Costel-Cristian Lazăr, în localitatea mea  natală, Topliţa,  ca fiind  Tezaur Uman Viu şi fică nativă a acestei localităţi.  Am fost foarte onorată dar şi foarte emoţionată, având în vedere că mă prezenta,  o asemenea somitate,  în faţa concitadinilor  mei!

 Cu această ocazie am susţinut un scurt program artistic acompaniindu-mă singură la doba ţărănească cu strune, avându-l alături,  cu saxofon şi fluier, pe soţul meu Ştefan Pop din localitatea Tulgheş,( localitate a cărei populaţie m-a ânfiat spunându-mi ,,fiica noastră”,  nu numai pentrucă  m-am căsătorit cu un tulgheşan de-al lor  ci, mai ales,  pentrucă le-am dovedit că iubesc, preţuiesc şi mai ales, respect,   obiceiurile, tradiţiile, graiul  şi straiul naţional).     

    Dincolo de toate acestea, următoarele trei realizări, care mi-au oferit cele  mai mari bucurii pe anul acesta, ca pensioner ce mă găsesc, de acum urmeayă să vi le spun.

Prima mare bucurie este reamenajarea şi renovarea muzeului local, pe care l-am ,,dezbumbat” din toate

Încheieturile, cu mânuţa mea! Asta s-a întâmplat datorită unui mare şi neaşteptat dar!  

Am primiut din partea Elenei Cioancă-Ungureanu, fiică a Tulgheşului, mobilierul vechi dintr-o cameră a unei case moştenite de ea, de la nişte unchi, pe nume,  Floarea şi Ilie Voaidăş din  Sângeroasa.  Odată cu mobilierul am primit şi tablourile cu portretele locuitorilor  acelei case şi a mamei mătuşii sale care a locuit acolo.   Tablourile, le vedeţi deasupra paturilor.

 

   Astfel, am avut ocazia ca în Colecţia Sătească a Tulgheşului să amenajez o cameră autentică a unei familii de români,  pe care lumea din Tulgheş  i-a cunoscut  şi despre  care, am scris şi  în cartea ,,Tulgheş. Mărturii ale statorniciei româneşti”

 carte ce a apărut, în această lună la Editura Eurocarpatica din Sf.Gheorghe şi a  fost prezentată,  publicului cititor, pe data de 10 decembrie la Centrul Ecleziastic Nicolae Colan din Sf. Gheorghe,  în cadrul Festivalului Naţional de Colinde şi Obiceiuri de iarnă ,,Crăciunul la români” ediţia a XXXII-a,  organizat de Fundaţia ,,Mihai Viteazul” din SF.Gheorghe.   Această carte este cea de-a doua, mare bucurie a acestui sfârşit de an 2023. Cartea, care povesteşte şi despre ,,Floarea şi Ile Voaidăş”  va sta, pentru totdeauna, pe una dintre noptierele ce au aparţinut acestora!  

     M-am străduit ca aşezarea mobilierului să nu difere aproape de loc faţă de aranjarea ce a avut-o în casa proprie.  Iată  cum, la Tulgheş, puteţi veni, să pipăiţi istoria, cu mâna!

     Alături de cartea, mai sus menţionată,  tot în acest an a apărut, în cadrul Festivalului Naţional ,,Regina Sânzienelor”, o carte  numită ,,Poftiţi la masa strămoşilor noştri! Bucate româneşti şi poveşti despre români”, editată sub îngrijirea Asociaţiei Regatul Sânzienelor şi apărută la  editura “Pim” unde , în calitate de Ambasador  al Jud.  Harghita pentru ,,Regatul Sânzienelor” am şi eu un capitol de câteva zeci de pagini, începând cu pagina 41. Această carte a avut mai multe lansări în mai multe judeţe din ţară.

   Sperăm să-i facem o prezentare, şi la Tulgheş, poate la începutul anului 2024.  

   Anul se apropie de sfârşit.

  Vom merge la colindat cu Ansamblul Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene” in Ajun de Crăciun la biserică, pentrucă pică duminica şi ştim sigur că sunt coruri anunţate şi în ziua de Crăciun, aşa că, să fie în fiecare zi câte ceva.

  În noaptea  dintre ani, vom umbla cu capra, dacă vom fi sănătoşi cu toţii.  Vom alunga şi în acest an, aşa cum facem din 2013 încoace,  de prin curţile gospodarilor,  toată  tristeţea şi necazurile care au poposit pe la noi anul acesta. 

   Ei, bilanţul l-am cam  făcut.   Sunt  aproape mulţumită! Zic, aproape!  Prea mulţumit de sine, nu-i bine a fi, că te laşi pe tânjală. Dar gândindu-mă că  pe ,,nicovala timpului” am bătut,  bine,  63 de ani…şi ştiţi ceva? De acum este pensioar şi soţul meu.  Libertate frate! Vorba aia:  ,,Sunt pensionar ! Fără  griji, fără program! Faci ce vrei, când vrei!”  Ridicaţi asta la pătrat!  Numai sănătate să ne dea Dumnezeu,  că treabă avem berechet!  

Tulgheş la: 13.12.2023   Rapsod popular- Tezaur Uman Viu, protejat UNESCO

                                                                                                                                      Lăcrămioara Pop

„