Serbarea unui secol de viață este un moment, pe care, în vremurile noastre nu ai ocazia să-l trăiești prea des… Ieri am avut parte de bucurie… Bucuria de a fi alături de Ioan Ciorba din Jabenița, care in data de 17 noiembrie a împlinit 100 de ani.

• 

• 

• 

La împlinirea unui secol de existență, Ioan Ciorba a fost vizitat de primarul comunei Solovăstru, Ilie Chirilă Tătar și de preotul Adrian Ganea de la Parohia Ortodoxă Solovăstru, care i-au adus câteva daruri, dar și un cadou în bani, pe care administrația locală din Solovăstru îl oferă tuturor locuitorilor trecuți de 90 de ani. ,,Sunt bucuros că astăzi putem participa la această aniversare. Când merg la biserică stau lângă dânsul și de fiecare dată mă întreabă cum merge treaba la primărie. Este un om activ, pe care îl interesează ce se întâmplă în comunitatea noastră.,, spune primarul Ilie Chirilă Tătar.

Ioan Ciorba ‚,Dumnezeu îți dă zile, dar tu ești obligat să le îngrijești’’

De cum am trecut pragul casei, ne-a întâmpinat un chip senin și luminos, un bărbat încă în putere, care trebăluiește zilnic pe lângă casă. O fire sociabilă, amabilă și cu simț al umorului.

Cum e la o sută de ani? O întrebare pe cât de simplă, pe atât de complicată putem spune, însă despre care sărbătoritul spune că ,,tinerețea e până la un punct și e frumoasă dacă o îngrijești. Bătrânețea la fel, pe urmă totul scade. La ora actuală mă simt destul de bine…cu mici defecțiuni, ce-i drept. Mai am zile în care mă mai doare ba o mână, ba un picior. Dacă ai grijă de tine, te bucuri de viață și în tinerețe și în bătrânețe. Dumnezeu îți dă zile, dar tu ești obligat să le îngrijești. Am lăsat țigările acum 70 de ani, iar cu băutura nu prea am exagerat,,.

Nea Ioan a lucrat 36 de ani la calea ferată și 10 ani la CAP.  ,,Armata am făcut-o la maghiari, la munci un an de zile și după asta  am căzut prizonier vreme de 6 luni. Și-opoi cu  mare greu am scăpat și am venit acasă. Cât am fost prizonier, au adus rușii de undeva mulți evrei. Erau închiși în buncăre mari, dar a lovit tifosul. S-a răspândit atât de tare în tot lagărul, unde erau 10 mii de oameni. Se transmitea printr-un păduche roșu, care dacă azi te mușca poimâine erai în pământ. Trei căruțe cărau trupurile, pe care le puneau în groapă comună. Am fost câțiva băieți, care ne-am mutat cu dormitul chiar în pod, sub acoperiș…și am scăpat.,, spune Ioan Ciorba.  

Bărbatul are un băiat, două nepoate și 2 strănepoate. Este văduv de 12 ani și locuiește împreună cu fiul său și familia acestuia de la care primește toată îngrijirea necesară.

,,Pentru noi e deosebită ziua de astăzi. Dar noi am copilărit și trăit bătrânețile împreună. E un om excelent. Dumnezeu i-a dat sănătate, de care se îngrijește. Face încă de toate: taie lemne, lucrează prin grădină și chiar și înainte de a scoate cartofii a dat cu coasa iarba de pe randuri. Dimineața prin gospodărie e primul care iese.  Nu e gincaș la mâncare, mănâncă la ore potrivite, îi place și cafeaua, care probabil îl înviorează. Nu lipsește de la biserică nicio duminică.,, spune Ioan Ciorba, fiul său.