Primăria comunei Gurghiu, în colaborare cu Asociația Culturală AIC și Consiliul Județean Mureș organizează în data de 25 aprilie, a doua zi de Paște, obiceiul tradițional de pe Valea Gurghiului: Plugarul, ce se va desfășura în satul Cașva.

Programul debutează cu slujba religioasă la ora 10.00 unde participanții sunt așteptați să îmbrace costumul popular. La ora 12.00 are loc plecarea alaiului spre luncă, însoțit de ceterași, urmând ca la ora 12.30 să se desfășoare obiceiul propriu-zis. Potrivit afișului transmis, de la ora 13.00 are loc ,,joc tradițional în luncă, joc de voie bună cu tătă suflarea”.

Pentru a întreține atmosfera de sărbătoare vor juca și vor cânta Mihaela și Ciprian Istrate, dar și Ansamblul Doina Mureșului.

Despre istoria Plugarului ne vorbește Ilie Frandăș:

,,Un obicei al primăverii urmat din străbuni în unele sate din Valea Gurghiului este „Plugarul“, care se organizează a doua zi de Paşti, la Caşva, Ibăneşti, Adrian, Jabeniţa şi Solovăstru şi îl are protagonist pe tânărul care a ieşit primul la arat, în acel sezon. Pe Valea Beicii, acesta se numeşte „Pogănici”. La  Adrian, tânărul respectiv era înconjurat de feciorii satului încă din biserică, pentru a nu se putea urca în turnul acesteia şi a trage clopotul, fapt care i-ar face să piardă orice drept asupra lui. Prins şi dus la apă, acesta nu mai avea ce să facă şi era dator să dea de băut feciorilor. La Tireu (Ibăneşti Pădure),  plugarul  ieşea  primul din biserică şi o lua la  fugă, ceilalţi feciori, după el  să-l ajungă şi să-l prindă; în cazul în care plugarul nu reuşeşte să ajungă la biserică înaintea celorlalţi şi să tragă clopotele, el avea datoria de a plăti băutura feciorilor şi de a achita onorariul muzicanţilor angajaţi pentru joc; dacă însă cei trei feciori nu-l prind, aceştia sunt datori să achite cheltuielile plugarului la petrecerea ce se organizează în ziua respectivă.În alte locuri,  după ce ies din biserică, feciorii şi ceteraşii angajaţi pentru joc se duceau  la casa plugarului, cântând; ei îl luau de după cap,  pentru a nu le scăpa şi a reuşi să tragă clopotele, şi-l duceau la râu, unde jucau sârba toţi feciorii,  iar plugarul era băgat în trei răstimpuri în apă, apoi acesta îşi scotea cămaşa udă, o da prin praful drumului şi lovea cu ea pe toţi cei de faţă.

În Caşva,  acest ceremonial şi-a păstrat amploarea de odinioară şi are aproximativ aceeaşi desfăşurare ca în Ibăneşti Pădure, dar feciorii îl iau pe plugar de acasă împreună cu muzicanţii şi îl duc pe lângă vale în cântece şi chiuituri. Când convoiul ajunge la  „Taina Popii“,  adică în locul unde apa e mai adâncă,   îşi udă camaşa  şi loveşte pe cei prezenţi  cu ea. De la biserică până la plugar, alaiul împreună cu muzicanţii cântă şi chiuie, iar lângă vale, după ce acesta este băgat în apă, se face joc.

 Aceeaşi desfăşurare o avea obiceiul  şi la  Jabeniţa. Îmbrăcămintea plugarului se compune din nădragi de cânepă, cămaşă şi pălărie bătrânească, împănată cât mai caraghios.

Astfel, purificarea prin apă se crede a fi benefică, ca şi obiceiul udatului fetelor care are loc în unele localităţi tot a doua zi de Paşti. Oamenii  consideră că dacă plugarul – adică cel care deschide sezonul agricol – e aruncat în apă, îi belşug bun în anul acesta. Iar pe cei loviţi cu cămaşa udă, nu-i mai doare spatele, tot anul.  Ceteraşii cântă marşul ca la nuntă, pe drum, şi îi acompaniază pe cei care cântă “Cine  mână boii bine” sau “Vară, vară, primăvară”. Dar, potrivit cercetătorilor din domeniul etnografic, se cântă şi alte cântece şi chiuituri. Două dintre ele cunosc însă o utilizare exclusivă la plugar; una deschide ceremonia când e luat plugarul de către ceata de feciori; o femeie sau o fată îi adresează următoarea urare:

“Noroc bun bade la plug,

Meargă-ţi bine boii-n jug”

la care plugarul răspunde:

„Să fii mândră sănătoasă,

Că mi-ai spus vorbă frumoasă”.

Apoi, pe drum, se chiuie de mai multe ori:

„Cine mână plugul bine,

Tot mai bea şi mai rămâne;

Cine mână plugul rău,

Trece p-ângă făgădău,

Zice că vinarsu-i rău,

Dacă nu-s bani în jaşcău”

Mai demult, la Caşva, se spune că ar fi existat şi o rugăciune ce o rostea chizeşul când îl lua pe plugar de acasă. Când este pus pe teleguţă, plugarul, un fecior, pocneşte din bici. În toate locurile după ce plugarul este băgat în apă, se face  joc şi petrecere, ca în orice altă sărbătoare.

Şi acest obicei era şi mai este  respectat cu sfinţenie, punând în lumină vrednicia unor oameni, încă din tinereţe, comunitatea, prin însăşi participarea sa numeroasă, arătându-şi preţuirea faţă de plugarul ieşit întâi în ţarină.

Tot timpul oamenii sunt atenţi şi-l apreciază pe cel ce-şi termină primul aratul, cositul, prăşitul sau seceratul, aducându-i acestuia un respect tacit şi admirându-i hărnicia.