„Omul sfințește locul”, se spune. O vorbă care pare că s-a născut în comuna Ibănești, de pe Valea Gurghiului.

„Mai haidați de povești”, se zice prin Ibănești. Așa spune Floarea lui Dumitru Vârvăruchii, din Ibănești Sat, când te întâlnești cu ea la „boldă” (magazin), așa te îndeamnă Anica a lui Laie Starostea, de pe deal, de pe Pripon. Pentru că pe aici, oamenii nu doar se întâlnesc și discută, în Ibănești ei spun povești. Povestea se naște în fiecare zi, ca într-un ritual care este parte din istoria locului și din viața omului.

Povești de odinioară

Eugen Matei, fost secretar al comunei, își amintește cu nostalgie de vremea poveștilor din copilăria lui. Vorbeau tare rar bătrânii și depănau amintiri despre „bătaia ai’ dintâi”, în timp ce el, doar un băiețel, le asculta cuminte istorisirile. Serile, stătea lângă foc și asculta ce mai zic femeile venite de povești la bunica lui, cum luau ele satul de sus în jos, de fiecare dată spunând: „Asta aici rămâne, aici rămâne între noi!” Asta era atunci distracția lui de copil: să stea lângă foc și să asculte ce povestesc ele.

Imagini vesele ale jocurilor, mai alescum își meștereau singuri tinerii schiuri din scânduri și porneau pe ele în jos de la Piatra Tisieului, aduce în fața ochilor și te transpune în mijlocul cetelor gălăgioase de copii, Ionu’ lui Zarica Nonii (Ioan Chirteș), de la Pârâu Mare. „Le făceam din scândură și le îndoiam cu apă fiartă. Le puneam între două lemne și, cu o greutate, le țineam câteva zile și le îndoiam vârful, apoi le lustruiam cu șmirghel. Le prindeam cu niște piele, cu niște cuie și băgai numai piciorul”, povestește.„Pe atunci, oamenii se întâlneau, mergeau de povești și nu ardeam patru familii petrol, ci numai una. Se spuneau bancuri, povești, fiecare ce-i venea în gând și ce făcea. Se mergea pe rând la toți și se făcea economie”, își amintește el.

Plăcerea de a povesti, cu tot darul și farmecul istorisirii, s-a transmis și generațiilor care au urmat, așa cum s-a întâmplat și cu obiceiurile,  dragostea pentru cântecul popular și costumul național. Respectul pentru tradiții, unitatea, solidaritatea, poveștile au rămas adânc înrădăcinate în sufletul întregii comunități, fac parte din identitatea ei și o ghidează în viața de zi cu zi. 

Oameni cu suflet mare

Momentele dificile din ultima perioadă, adevărate clipe de cumpănă  pentru oricine, nu au făcut altceva decât să readucă la suprafață aceste valori, să-i facă pe locuitori din nou conștienți de ele.

Perioada actuală, a conflictului din Ucraina, motiv de teamă și de îngrijorare generală, a adus o mobilizare exemplară. Numeroși locuitori au răspuns apelului lansat de Primăria Ibănești, anunțând disponibilitatea de a oferi cazare gratuită persoanelor refugiate din Ucraina dacă va fi cazul. În același timp, au la dispoziție un cont de donații, iar banii adunați se vor direcționa strict spre ajutorarea persoanelor din Ucraina, prin coordonarea Primăriei, a Consiliului Local și a asociației locale Ibănești Orizonturi Noi.

„M-a impresionat telefonul unei persoane vârstnice, o femeie singură, cu pensie mică. Dorea să ajute și ar fi luat o mamă cu copil la ea acasă și, cât timp este frig, să stea în bucătărie cu ea, că acolo poate să încălzească mai bine. Și ce mănâncă ea, vor mânca și ei. Dar să fie femeie mai slăbuță, să i se potrivească hainele ei, că ea și hainele le dă, numai să poată ajuta, că i se rupe sufletul de milă. Așa suflet mare au oamenii din Ibănești”, spune primarul comunei Ibănești, Dan Vasile-Dumitru.

De altfel, ultimii ani au fost în primul rând despre C O M U N I T A T E.

„Perioada de pandemie a fost o piatră de încercare pentru orice comunitate, dar ne-a reamintit de puterea pe care o avem dacă suntem împreună, dacă ne ajutăm și suntem responsabili. Au fost momente dificile pentru toată lumea, dar în decursul lor am simțit oamenii ca pe un nucleu puternic, sprijinind eforturile administrației locale”, arată primarul comunei Ibănești.

 În tot acest timp s-a coagulat un grup de voluntari, de tineri implicați care au dorit să ajute. Sub coordonarea directă a primarului comunei, s-a creat un grup de lucru format din voluntari care au ajutat persoanele vârstnice și pe cele aflate în izolare, au făcut cumpărături și au împărțit Sfintele Paști. Au continuat apoi activitatea, semnalând depozite necontrolate de deșeuri și participând la acțiuni de ecologizare. În perioada inundațiilor, care au afectat grav toată comuna, voluntarii au încărcat saci cu nisip, i-au dus în locurile în care era nevoie și au fost peste tot unde a fost nevoie.

Din cauza ninsorilor masive, deszăpezirile de la începutul acestui an au însemnat muncă permanentă, 24 de ore din 24, deschis drumuri, zgurat, cu toate utilajele disponibile. Locuitorii au avut mai multe numere de telefon la dispoziție, de mobil, nu doar telefonul fix al instituției, la care au putut suna la orice oră din zi și din noapte. Au fost cazuri în care s-a intervenit și la orele 3 sau 5 dimineața pentru ca ei să poată merge la serviciu, în condițiile în care ningea în continuu, esențială fiind în aceste momente comunicarea imediată locuitori – administrație locală. Voluntarii au fost prezenți și de data aceasta, fie pentru a ajuta persoane nevoiașe cu alimente, fie pentru a da o mână de ajutor celor vârstnice, singure, din zone izolate și să le curețe zăpada.

„Comunitatea este tot mai implicată. Vocea ei se face tot mai auzită, iar lucrul acesta este de un real ajutor pentru noi. Reacțiile obiective, aprecierile și criticile, răspunsurile pertinente la ceea ce facem în comună, reprezintă un reper important pentru noi. De asemenea, au apărut mai multe inițiative locale, aparținând unor locuitori care au avut curajul să înceapă afaceri în vremuri incerte de pandemie: service auto în Ibănești Pădure (prin fonduri europene), pizzerie în Ibănești, cramă, sală de fitness. Curajul, ambiția, disciplina și optimismul acestor oameni sunt un exemplu pentru noi toți”, subliniază primarul comunei Ibănești, Dan Vasile-Dumitru.

Altfel spus, aceștia sunt oamenii din Ibănești, de pe Valea Gurghiului. Iar Ibăneștiul este „povestea” lor, o poveste pe care locuitorii o scriu în fiecare zi.