Simion Moldovan „Încerc să mă bucur pe cât se poate de toate frumuseţile din jurul meu, pe care toţi le văd, dar nu le acordă atenţie”
Pandemia de coronavirus a afectat foarte multe domenii de activitate, iar printre cele care au suferit se numără şi arta. Galeriile de Artă închise şi imposibilitatea de a organiza expoziţii pentru publicul larg, i-a făcut pe artişti să petreacă mai mult timp în atelierele lor de creaţie.
Am purtat cu artistul Simion Moldovan un dialog legat despre perioada actuală, despre cum a afectat pandemia actul artistic, dar şi despre proiectele în lucru şi planurile de viitor.
Rep.: Cum a fost anul 2020 din punct de vedere artistic? A avut efect pandemia asupra artei, a dat peste cap anumite planuri?
Simion Moldovan: Anul 2020 o să rămână în istoria umanităţii ca unul de referinţă, de încercare cu încărcătură şi previziuni pentru timpurile viitoare, iar asta nu doar din cauza pandemiei, ci mai mult mi-e teamă de un “virus spiritual”, de o sărăcie esenţială în viaţa omului.
În privinţa creaţiei, vorbind aici de artele vizuale precum pictura, sculptura, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Actul creativ se desfăşoară în intimitate, în singurătate pură-tainică, aproape misterios, ca o “crimă perfectă”. Poate doar actul expoziţional, momentul de comunicare, împărtăşire directă este blocat, iar acest lucru e dureros.
Rep.: A avut pandemia şi părţile ei bune? Poate din punct de vedere al inspiraţiei?
S.M.: Această pandemie nu poate să aibă părţi bune, nici metaforic, nici luată ca o glumă. A venit ca o pedeapsă, ca un blestem, posibil Divin sau “din vina” unor smintiţi. Din punct de vedere creativ, eu nu cred nici în aşa-zisa muză şi nici în inspiraţie de moment sau situaţie. Cred mai mult în destin, muncă, iubire şi respect faţă de acest dar teribil: ARTA.
Rep.: Ce ar trebui să învăţăm de la acest an 2020, atât de greu pentru toată lumea?
S.M.: Lumea e în schimbare, pământul suferă pe de o parte din pricina încălzirii globale, cursa înarmărilor, mizeria-n natură, poluarea aerului, iar pe de altă parte experienţele genetice, gândirea artificială, robotică, maşinismul în general etc. În contrast cu sentimentul uman de afecţiune, empatie…Cel mai mult mă îngrijorează lipsa reperelor, a jaloanelor, a «învăţătorului» pentru o bază serioasă. Cu o economie şubrezită şi-n schimbare, cu o generaţie frustrată, cu un viitor considerat ratat, scade încrederea-n guvernare, democraţie, astfel apar manifestări de tot felul, ce vor genera conflicte şi instabilităţi. După părerea mea, anul 2020 a fost un an “bun” dintr-o serie de ani răi ce vor urma.
Rep.: Cu ce gânduri ai intrat în noul an?
S.M.: Am ajuns la o vârstă şi experienţă de viaţă de care vreau să mă folosesc în creaţia mea. Încerc să fiu cât mai eficient şi cât mai simplu în tot ceea ce fac. Încerc să mă bucur pe cât se poate de toate frumuseţile din jurul meu, pe care toţi le văd, dar nu le acordă atenţie. Vreau să-mi descopăr şi să am revelaţia frumosului la îndemâna tuturor, dar neactivat.
Rep.: La începutul anului, a avut loc la Târgu-Mureş o expoziţie la fereastră. Despre ce este vorba?
S.M.: Asociaţia K’arte organizează de ceva vreme la Târgu-Mureş expoziţii “la fereastră”, asfel încât trecătorii să urmărească de afară exponatele. De regulă una-două picturi, sculpturi, instalaţii sau artă video. Este o “găselniţă” în situaţii de criză, iar manifestarea nu ţine mai mult de 4-5 zile. Am fost invitat, am expus patru lucrări, m-am fericit şi s-a închis.
Rep.: La ce lucrezi în momentul de faţă?
S.M.: Mi-am format un obicei, iarna abandonez sculptura, pregătesc pânzele, hârtia, culori, cărbune, şevaletul şi mă apuc de pictură şi desen. De această dată, am fost nevoit să lucrez mai mult forma, modelajul. Am în lucru două proiecte de monument: la Lugoj – e vorba de sculptura monumentală reprezentându-l pe Episcopul martir Ion Bălan – ceva asemănător cu sculptura din Reghin a Cardinalului Todea. A doua sculptură aflată în lucru este pentru oraşul Reghin, cu un posibil amplasament în zona Parcului Central. Reprezintă un copil cu braţele deschise, compoziţia arhetipală a crucii. Vreau să fie o sculptură cu un caracter modern şi care să placă reghinenilor. Mai pregătesc pentru toamnă o expoziţie la Galeria “Simeza” din Bucureşti unde am fost invitat să expun în perioada 15 – 30 octombrie.
Rep.: Care sunt planurile de viitor ? Expoziţii?
S.M.: Tot ce am afirmat sunt în proiecte imediate sau viitorul apropiat, să fim doar sănătoşi, să apară evenimente noi, care aşteaptă fapte bune şi, pe care noi, artiştii, să le completăm cu multă iubire pentru a ferici privitorii… Într-o lume profund schimbată ideologic, totul se transformă obsesiv spre bani şi factorul politic.
Rep.: Recent, Radu Ţuculescu a lansat «Femeia de Marţipan», copertă a cărei cărţi este realizată de tine.
S.M.: Radu Ţuculescu este unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani, este şi nepotul pictorului Ţuculescu. Radu duce mai departe un stindard nobil a unei familii deosebite. Mă simt un norocos fiindu-i prieten, de asemenea mă bucur că uneori apelează la mine pentru coperta romanelor sale. Poate că reghinenii, în general ar trebui să-l cunoască mai bine, să-l citească şi să-l respecte cum se cuvine pentru un mare artist, cât îl mai avem printre noi pentru că el se consideră pe bune reghinean.
Draga Simi, ma bucur ca ai proiecte pe masura talentului si capacitatii tale de exprimare. Abia astept sa ne revedem si sa povestim….asa cum numai noi stim sa o facem!! Sper ca Femeia de martipan sa aiba un …destin pe care-l merita, precum si creratiile tale.