eugen crisan

În lumea fantastică a miniaturilor create de Eugen Crişan

Astăzi vom vorbi despre lucrurile mici, dar însemnate. Despre acele lucruri care ies din mâinile unui mureşean, transformate în miniaturi fantastice, pe care atunci când le priveşti poţi înţelege pasiunea, răbdarea cu care artistul le realizează. Asta este Eugen Crişan, un artist al lucrurilor mici, al lumii fantastice chiar de el creată. O lume în care odată intrat, cu greu mai e cale de scăpare.  Eugen Crişan este un artist complex, iar pasiunea lui nu s-a oprit doar la a sculpta şi realiza miniaturi, ci arta prinde viaţă şi sub puterea pensulei.

CASTELINI 6
Dar cine e Eugen Crişan, poate vă întrebaţi? Răspunsul îl primim chiar de la el „Un adult cu suflet de copil, care trăiește și astăzi în lumea lui magică, plină de elemente care par a fi desprinse dintr-o lume de fantezie. O lume formată de miniaturi şi decoruri, în care orice copil, dar și adult s-ar lăsa „scufundat” ore în șir”.

artist eugen crisan

Dragostea pentru artă a descoperit-o încă de mic „Cred că m-a descoperit ea pe mine încă înainte de a mă naște. De mic copil am cochetat cu arta sub diferitele ei forme. Eram încă la grădiniță când modelam deja din ceara de albine tot felul de bărcuţe și avioane, desenam clădiri peste clădiri cu parcuri de distractii etc., iar mai apoi, de pe la vârsta de 8-10 ani, încercam și experimentam cu tehnici numeroase, gen desen în cărbune, ulei, tempera, sculptat în lemn de esență tare” povesteşte Eugen Crişan despre începuturi.
A învăţat singur totul, nu a avut un profesor de la care să înveţe meserie. Nu are studii în domeniul artelor, nu a terminat un liceu în domeniu, dar asta nu l-a oprit să facă ceea ce îi place. “Am avut doar răbdare multă și o pasiune atât de puternică încât nu am renunțat niciodată la experimente și la învăţare prin încercare/eşuare. Domeniul acesta al miniaturilor în care m-am specializat în cele din urmă, a avut o cale lungă. Cum s-ar spune: un drum anevoios, plin de încercări. Nu am avut acces la materialele necesare la început, nu am știut cum să fac matrițele corect, nu am știut paşii chimici și corecţi în a realiza elemente din diferite răşini, însă prin mii de încercări, materiale irosite, am ajuns în pragul în care încă ar mai fi multe de învățat, dar pot spune că mă mulțumește” mărturiseşte miniaturistul Eugen Crişan.

CASTELINI 4
De ce miniaturi? E o întrebare pe care o primeşte cu siguranţă destul de des. A intrat în lumea miniaturilor pentru că lumea asta e una plină de provocări interminabile. “Poate pentru că reprezintă o provocare constantă, sunt foarte greu de realizat și cred că aceste provocări nu mi-au permis să îmi pierd răbdarea, fiind implicată atâta muncă. De fiecare dată este altceva, altă tehnică trebuie descoperită pentru a le putea realiza și asta te face să îți depăşești limitele”.
În lucrările sale, veţi descoperi des bufniţe şi castele, elemente care şi-au pus adânc amprenta, atât în picturile sale, cât şi în casetele pe care le realizează.  “Lumea de basm pe care am ales s-o redau în lucrările mele nu putea fi conturată sau lipsită de bufniţe și castele. Castelul, în percepția mea, reprezintă apogeul în magie/basm. Bufniţele sunt înțelepciunea, misticismul, așadar combinate cele două, dau o descriere foarte exactă asupra subconştientului meu artistic. Miniaturile sunt pe primul loc. Aș spune că modelajul/sculptura este marea mea iubire, însă strict în domeniul miniaturilor. Picturile sunt o extensie, ele s-au născut din cererea clienţilor. Am făcut o primă pictură cu bufniţe pentru vitrina magazinului, care se numește tot Bufniţa și spre suprinderea mea, foarte multă lume care vedea pictura în vitrină intra să întrebe de preț. Așa am decis să încerc să fac și picturi pentru vânzare. În ultima perioadă m-am axat mai mult pe miniaturi și mobilier miniatural, însă cred că am realizat peste o sută de tablouri care se află în casele clienţilor din România”.

Reporter: Ce materiale foloseşti în lucrările create? Matriţele sunt produse tot de dumneavoastră?
Eugen Crişan: Absolut tot ce realizez este făcut de mine. Poate mai puțin elementele din metal/aliaje metal și sticla la care e nevoie de cuptoare speciale pentru a topi metalul și încă așa ceva nu am la dispoziție. În rest, de la primul produs denumit „master” la matriţa creată după master-ul original, la tehnici de turnare etc., sunt integral realizate de mine. Foarte multe miniaturi sunt turnate din praf ceramic special, folosit în tehnica dentară. Doar acesta reușește să redea duritatea și detaliile unei miniaturi. În rest, sunt piese turnate din răşini sintetice, care au însă o toxicitate mare la turnare și în ultima perioada am încercat să reduc volumul cu acest tip de materie primă.”

Rep.: E clară treaba… E nevoie de multă răbdare… Dar pe lângă răbdare, de ce mai e nevoie pentru a face miniaturi?
E.C.: E nevoie de un atelier pliiiiin de scule și utilaje. Sunt două mari categorii de produse, cele din lemn și cele din praf ceramic/răşină sau pasta polimerică pentru mâncăruri miniaturale. Pentru prima categorie, cele din lemn, ai nevoie de strung, circulară, banzic, șlefuitoare, scule de microprecizie, freză, abric și cred că îmi mai scapă jumătate din ele. Multe dintre ele sunt adaptate sau special fabricate pentru a face miniaturi. Nu se pot folosi utilaje convenţionale, întrucât e nevoie de precizie mult prea mare. La partea cu praful ceramic, e nevoie de soluții degresante, măsuţe oscilante pentru a scoate aerul, pompe vacuum și multe alte ustensile. La partea cu pasta polimerică, încă vreo câteva zeci, dacă nu sute de instrumente și obiecte pentru a crea texturi.
CASTELINI 3
Rep.: Există vreo lucrare care v-a dat bătăi de cap, care a fost mai greu de realizat?
E.C.: Ar fi mai ușor să enumăr lucrările care nu mi-au dat bătăi de cap decât cele care mi-au dat. Cam orice nou proiect în acest domeniu vine cu bătăi de cap. Zilele acestea am achiziționat o freză cu comandă numerică. Pe scurt, un roboţel care frezează singur lemnul după specificaţiile programate și de cel puțin 3 zile n-am făcut altceva decât să învăț programare numerică, să descopăr noi programe CAD extrem de complexe pentru a putea folosi utilajul. Acest utilaj m-ar ajuta să duc mobilierul miniatural la alt nivel, însă complexitatea programării lui, îți dă cele mai mari bătăi de cap posibile.

Rep.: Dar cea mică, mai migăloasă?
E.C.: Cred că lucrarea cea mai migăloasă este o librărie în care, pe lângă mobilier și alte accesorii, a trebuit să fac peste 100 de cărți miniaturale cu copertă și foi, exact ca în realitate plus că a trebuit să produc o casă antică de marcat și foarte multe alte mici detalii, care m-au dus în punctul în care aproape că mi-am pierdut răbdarea.

Rep.: Care sunt etapele prin care trece o lucrare până ajunge produs finit?
E.C.: Depinde foarte mult de la o miniatură la alta. Fiind foarte multe materii prime folosite, este aproape imposibil să nu plictisesc cititorii cu atâţia pași câți sunt implicați în fiecare proiect. Însă pe scurt, fiecare proiect se naște dintr-o idee care îmi cam apare pe moment. Apoi trebuie să iau în calcul ce materiale am și dacă este posibil să-l realizez, după care începe efectiv procesul.
mini02
Rep.: Realizați şi produse personalizate după cerinţa clietului? Ori asta ar da prea mari bătăi de cap?
E.C.: Cerinţele clienţilor sunt tot timpul o provocare și o nouă experiență pentru mine. Din păcate, în ultima perioadă, mai ales pe partea de miniaturi, timpul nu mi-a mai permis să accept prea multe comenzi personalizate. Pentru cei care nu știu, miniaturiştii au un singur mare duşman în viața care îi bântuie la tot pasul…TIMPUL!

Rep.: Ne putem aştepta la o expoziţie pentru aceste miniaturi? Cred că ar încânta privirile, mai ales pe cei mici…
E.C.: Mă doare sufletul când aud această întrebare! De cel puțin 3 ani mă tot pregătesc de o expoziţie. Am tot visat la o expoziţie în turnul din Cetatea Târgu-Mureş, cel amenajat cu vitrine, însă revenind la „duşmanul” meu, timpul… Nici până astăzi nu am reușit. Cealaltă problemă mare e că majoritatea lucrărilor într-un final sunt achiziţionate de către clienți și veșnic sunt în ipostaza în care nu am ce expune. Sper totuși ca în viitorul apropiat să se întâmple!

Rep.: Cum ţi-ai descrie atelierul?
E.C.: Pentru observatorii din exterior probabil că ar părea un haos, pentru mine este haosul creativ în care găsesc orice, știu exact cum și mă descurc de minune. Oricum am trei ateliere diferite, un spațiu mai mic în care pictez și depozitez o parte din materiale, un spațiu mai măricel în care mă ocup de comenzi/logistică și depozit marfă plus un atelier mai mare de tâmplărie în care pare că ar fi haos, însă este unul constructiv.

CASTELINI 5

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Un comentariu

  • Chiper Sorina M

    Eugen …esti greu de descris in cuvinte:)…in sensul bun(artist …un mic geniu)
    Te felicit pentru efortul depus si toate celelalte
    Ma bucur sa vad creatiile tale:)
    Multa bafta in continuare iti urez
    Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*