harom kakas

Dropia cuibărește în România!

“După mai multe decenii, avem în sfârșit, dovada faptului că dropia cuibărește în România. Ne-au trebuit 13 ani de muncă pe teren și poate puțin noroc ca să primim această confirmare” spun reprezentanţii Asociaţiei Grupul Milvus. 

IMG_1632

Dropia (Otis tarda) este cea mai mare pasăre zburătoare din Europa. Clasificată ca specie vulnerabilă pe plan global, a cunoscut un declin covârșitor în urma fragmentării habitatelor sale întregi de odinioară – stepa eurasiatică. Până la mijlocul anilor 1950, ea a dispărut din cea mai mare parte a Europei și acest lucru s-a întâmplat și în cazul României, unde, în urma naționalizării, pajiștile (habitatele sale naturale) au fost arate și transformate în culturi agricole. La această scădere au contribuit și mecanizarea agriculturii și vânătoarea, respectiv braconajul.
“Dacă în secolul XIX existau populații stabile în Banat, Crișana, Podișul Transilvaniei, Câmpia Română, Dobrogea și-n câteva locuri din Moldova, conform fondurilor de vânătoare din 1988 mai erau în jur de 48 de exemplare în toată țara. Astfel că după 1990, e considerată specie dispărută din fauna României. Pe de altă parte, avem toate motivele să credem că la Salonta (Bihor) și-au păstrat un ultim centru de rezistență. Observațiile noastre de pe teren din ultimii 13 ani ne confirmă faptul că există aici o mică populație transfrontalieră, de aproximativ 40 de exemplare, care folosesc teritorii de-o parte și de alta a graniței cu Ungaria, în zona Salonta- Mezőgyán. La aceasta mai putem adăuga și psihologia speciei, întrucât dropiile tind să folosească locuri tradiționale pentru rotit (ritualul de curtare al masculilor) și pentru cuibărit. Fotografia cuibului de dropie ne-a fost trimisă de Ioan Matiu jr., student la Medicină veterinară, care a descoperit cuibul întâmplător, în timpul unor munci agricole. Pentru noi, Asociația Grupul Milvus, această fotografie are o însemnătate istorică. Ea dovedește cuibăritul unei specii considerate cândva dispărută din România și, în același timp, ne arată importanța muncii pe teren, implicarea localnicilor și a administrațiilor locale în conservarea naturii, dar și necesitatea eficientizării programelor de agro-mediu care să ofere plăți compensatorii atractive pentru fermierii prietenoși cu dropiile. În prezent, împreună cu Primăria Municipiului Salonta și alți doi parteneri din Ungaria (Primăria Békés și Körösök Völgye Natúrpark), avem în derulare proiectul ”Conservarea, protejarea și promovarea valorilor naturale din zona transfrontalieră Salonta – Békéscsaba, ROHU-14 – The Nature Corner”, finanțat de UE prin Programul Interreg V-A România-Ungaria, care, cel puțin pe partea românească, a fost construit exclusiv în jurul dropiei” au transmis printr-un comunicat de presă reprezentanţii Asociaţiei Grupul Milvus.

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*