În sala de sport de pe strada Spitalului, mai bine de 15 copii, fete şi băieţi de diferite vârste, se întâlnesc de trei ori pe săptâmână la antrenamentele de karate organizate de Clubul Sportiv Master Karate Do. Antrenamentele sunt conduse de doi multipli campioni Flaviu Crişan şi Delia Boga, sub atenta îndrumare a unui antrenor calificat, Ioan Boga.

 

Încălzirea elevilor începe cu o alergare uşoară, urmată de gimnastică. În spatele uşilor închise, părinţii aşteaptă curioşi în hol, în timp ce Flaviu Crişan îşi începe numărătoarea în japoneză. De pe margine, cu fiecare zi trecută, realizez că până şi noi, părinţii reuşim să numărăm măcar până la cinci… Ichi, Ni, san, …semn că nici noi nu venim degeaba la aceste antrenamente. Râd în sinea mea.
Îi privesc pe cei doi antrenori care conduc antrenamentele. O fac cu profesionalism, deşi ambii sunt tineri. Flaviu are 23 de ani, a terminat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport la UMF Târgu-Mureş, în momentul de faţă este înscris la masterat, în anul doi, specializare pe Educaţie fizică şi consiliere sportivă.

În postura de antrenor oficial se află pentru prima dată, dar are experienţă în acest domeniu, iar bucuria e cu atât mai mare când vede că aceşti elevi vin la antrenamente pentru că le place, nu pentru că sunt obligaţi. „E prima dată când sunt antrenor oficial, unde antrenez copii de la 0, îi preiau direct eu şi îi învăţ toate mişcările, poziţiile, partea fundamentală a karateului. Dar nu e o noutate pentru mine pentru că am mai susţinut antrenament cap-coadă, asta din momentul în care am ajuns la vârsta de 17-18 ani, când am început cu ajutorul domului Boga să conduc antrenamentele, dar în acelaşi timp să mă antrenez şi eu. Am ales acest drum ca antrenor prin simplu fapt că iubesc acest sport şi vreau să împărtăşesc toate cunoştinţele mele dobândite până acum şi altor copii, care sunt dornici de a practica karate şi să ajungă campioni, să ştie să se apare în cazul în care îi va ataca cineva. Din punctul meu de vedere, unui antrenor de karate trebuie să îi placă în primul rând să lucreze cu copiii, iar asta înseamnă răbdare de a-i învăţa şi pe alţii arta karateului. În al doilea rând trebuie să ştie ce să facă la antrenament, mai ales la început, asta pentru a le capta tot timpul atenţia copiilor să nu se plictisească şi să vină cu drag la antrenament” mărturiseşte Flaviu.

Sport de la vârste fragede

Deşi pare o vârstă fragedă, la antrenamente iau parte şi copii mici, de 3 – 4 ani. Chiar dacă e dificil uneori de lucrat cu aceştia, Flaviu o face cu pasiune şi îi primeşte cu drag. „Pentru mine faptul că lucrez cu copii mici e o plăcere pentru că le pot forma tehnica, procedeele, execuţie corectă. Nu poţi obliga un copil de vârsta asta, de 3 – 4 ani să se supună cerinţelor pentru că încă nu conştientizează faptul că trebuie să asculte de un antrenor, de o persoană mai mare în grad. Cu toate acestea, îi primesc la antrenamente deoarece la un moment dat îşi vor da seama de acest lucru şi vor deveni curioşi să înveţe ceva nou. Ba mai mult, sportul şlefuieşte cel mai tare caracterele oamenilor pentru că în momentul când practici un sport fie el de echipă sau individual, te face să fii mereu punctual pentru că antrenamentele sunt la ore fixe de fiecare dată, te disciplinează prin faptul că trebuie să ai respect faţă de adversar şi faţă de antrenor, de părinţi, de oameni mai în vârstă şi aşa mai departe” spune Flaviu.
Indiferent de ramura sportivă aleasă e important ca cei mici să practice un sport. Să nu ne aşteptăm la vârste fragede la performanţă, ci să avem în prim-plan importanţa mişcării pentru o viaţă sănătoasă. „Înscrierea copilului la karate e benefică pentru a-l face pe copil mai ordonat, mai liniştit şi pentru a-şi consuma energia care se transformă în sănătate. Un alt motiv ar fi faptul că cel mic învaţă să se apere dacă este agresat, socializează faţă în faţă cu alţi copii, îşi face mai mulţi prieteni şi nu îi place sportul colectiv, vrea sa fie pe cont propriu, să nu depindă de altcineva, cum a fost şi în cazul meu” adaugă Flaviu.

Un antrenor multiplu campion

Primul său contact cu acest sport a fost la vârsta de şase ani, asta după ce a încercat mai multe sporturi, dar de care nu a prins drag. „Am început să practic karate după multe încercări din partea părinţilor mei, care la început m-au dus la sporturi de echipă cum ar fi baschet, fotbal, handbal, dar de care nu am avut nicio atracţie. Tatăl meu îl cunoştea de domnul Boga, aşa că m-a dus la karate, fapt prin care am ajuns la practicarea acestui sport de la vârsta de 6 ani şi pe care îl practic cu plăcere în continuare” spune Flaviu Crişan.
Rezultatele nu au întârziat să apară, obţinând mai multe cupe, a devenit multiplu campion naţional la diferite categorii de vârstă, rezultate precum locul II la europene în Italia 2010, două locuri III la europene în Turcia – 2012, locul II la europene în Ungaria – 2011 şi în anul 2016 a obţinut locul II la campionatul Universitar la care a reprezentat facultatea.
Orice sport cere sacrificii şi odată cu asta apar şi momentele dificile, momente în care poate ai vrea să renunţi, mai ales când te afli la început de drum. A trecut şi Flaviu prin asta, însă a reuşit să învingă aceste gânduri, mergând mai departe, dovedindu-şi că poate mai mult. „Am avut foarte multe momente la început de drum când am vrut să renunţ, pentru că mergeam la competiţii şi pierdeam. În sinea mea îmi făceam o părere de rău, care mă demoraliza, voiam parcă să renunţ, dar văzând rezultatele celor mai mari din club la momentul acela, m-am ambiţionat, aşa că am continuat. M-am străduit mai mult şi mi-am dat silinţa să învăţ lucruri noi şi să le perfecţionez”. menţionează Flaviu Crişan.
Din păcate, de aproximativ trei ani nu mai practică karate de performanţă pentru că timpul nu-i permite momentan să se pregătească intens şi nici nu mai are alături de cine să o facă. „Nu am mai avut cu cine să mă antrenez şi singur la sac e foarte greu să te antrenezi la seniori. Dar nu se ştie niciodată, aşa că nu exclud posibilitatea de a face din nou performanţă” spune Flaviu.
La fel ca orice antrenor, Flaviu îşi doreşte ca pe cei pe care-i conduce să ajungă să guste din bucuria concursurilor şi de sentimentul de mândrie atunci când urcă pe podium. „Îmi doresc să ajung să particip la cât mai multe competiţii cu copii pe care îi antrenez, să aibă cât mai multe rezultate pentru a fi motivaţi să practice acest sport în continuare şi prin acest lucru să motiveze ei pe alţi copii să vină să facă sport” a subliniat Flaviu Crişan.