Tânărul reghinean Paul Bândilă a terminat anul trecut Liceul Tehnologic „Lucian Blaga” din Reghin. După terminarea liceului şi-a urmat visul de a urma o facultate în Anglia într-un domeniu recunoscut în Reghin: construcţia de viori. Locuieşte într-un mic orăşel de lângă Nottingham, unde studiază confecţionare şi restaurare instrumente muzicale.

Paul va duce mai departe meseria tatălui său, care lucrează în acest domeniu de aproximativ 30 de ani şi de la care a prins drag pentru confecţionarea instrumentelor muzicale. „Doar de doi – trei ani am intrat în atelier să lucrez propriu zis. Am fost mereu fascinat când  mă plimbam prin pădure de gândul că acel lemn poate deveni o piesă de artă” spune Paul Bândilă.
Decizia de a pleca în Anglia pentru a învăţa mai multe despre această meserie a luat-o prin clasa a VIII. „Ştiam de atunci că vreau să devin lutier. În clasa a X-a mă hotărâsem iniţial să merg la o şcoală de luterie în Germania, dar cum au fost ceva probleme la şcoala respectivă, am decis să merg în Anglia, a doua din lume în acest domeniu. Aşa că de atunci am început pregătirea. Trebuie să ştii să desenezi foarte bine, atât tehnic, geometric pentru că asta te pregăteşte să vezi foarte bine în spaţiu. Ar fi foarte bine să ştii să cânţi la un instrument cu coarde pentru a şti cum funcţionează acel instrument. Şi pe lângă toate acestea e important să ai dexteritate în mânuirea uneltelor. Acum am descoperit că ar fi important să studiezi acustica înainte să mergi la şcoală. În liceu am început să iau meditaţii pentru desen şi limba engleză. Regret că nu am ştiut când am ajuns aici partea de acustică pentru că mi-ar fi prins foarte bine, dar nu e nicio problemă pentru că asta recuperez din mers. Partea de practică am desfăşurat-o atât în atelierul tatălui meu, cât şi cu lutierul Claudiu Ciurba, singurul lutier român cu şcoală la Cremona” ne povesteşte Paul Bândilă despre pregătirea lui pentru admiterea la facultatea din Anglia.

Acomodarea

Ajuns în Anglia, Paul Bândilă s-a stabilit într-un oraş de lângă Nottingham. Deşi ştia că nu-i va fi uşor printre străini, încă munceşte la partea de acomodare. Ajuns în Anglia a avut parte de prima problemă legată de faptul că este român. „Oraşul este foarte frumos, un oraş vechi, cu ruinele unei cetăţi. În schimb, acomodarea cu oamenii a fost destul de grea. Pornind de la faptul că era să rămân fără chirie pentru că nu a dorit agenţia să închirieze apartamentul când au aflat că sunt român cu toate că ştiau asta încă de la început. Două săptămâni a fost groaznic, făceam naveta, dormeam la prieteni. Până la urmă am reuşit să rezolv problema cu condiţia de a plăti chiria pe un an în avans” povesteşte Paul Bândilă.
Spre bucuria lui, sora sa se află şi ea în Anglia aşa că din când în când reuşesc să se întâlnească, nu foarte des pentru că îi desparte o distanţă destul de mare. „Mă aşteptam să fie greu, dar nu chiar atât de greu, dar nu mă gândesc să renunţ. Vreau să merg mai departe pentru că acesta este motivul pentru care m-am dus: să învăţ. Am colegi care au făcut un an de fundaţie, un an zero, de pregătire. Aici se vede deja o diferenţă între cei care au făcut acel an şi noi, cei care am început acum facultatea. Mai am mult de muncă să îmi prind acei colegi din urmă” adaugă Paul Bândilă.

O şcoală unde bazele se pun pe practică

La facultatea a căror cursuri le frecventează se pune foarte mult accent pe partea practică. O şcoală unde Paul spune că se învaţă foarte multă meserie, fiind în acelaşi timp o şcoală primitoare, iar asta o dovedesc cele 14 ore de teorie pe săptămână şi 36 de ore de practică. Paul pleacă de acasă la şcoală dimineaţa la ora 9.00 şi se mai întoarce seara la 21.00. „Avem masă de lucru şi acasă aşa că după ce se închide şcoala, mergem acasă şi continuăm lucrul” adaugă Paul Bândilă.
Ba mai mult în cadrul instituţiei de învăţământ, la orele de practică nu folosesc niciun utilaj, lucrând totul manual. „Singurul utilaj să-i zic aşa este maşina de găurit. Învăţăm meseria ca acum 300 de ani când a început totul” mărturiseşte Paul Bândilă.
„O să vă spun cum e structurată perioada facultăţii. În primul an, ei pretind de la noi să terminăm două instrumente în alb. În al doilea an învăţăm să lăcuim instrumente pe bază de alcool şi ulei. Vine apoi o materie opţională în care înveţi să faci violă pentru că viola este un instrument mai aparte, se poate reinterpreta foarte uşor. Tot în anul doi vom avea ore de restaurări, iar în anul trei avem la alegere de făcut două viori, două viole, doi contrabaşi. Toată lumea spune că dacă alegi contrabas eşti puţin nebun. De ce? Pentru că nu se află în momentul de faţă în familia viorii, este cu totul alt instrument. Asta ne-au învăţat. Şi un alt motiv ţine de mărime pentru că este mult mai multă muncă, care te solicită fizic foarte mult. Eu cred că mă voi îndrepta spre violoncel pentru că vreau să studiez cât am ocazia violoncelul în şcoală deoarece la acest instrument există o competiţie mult mai mare” spune Paul.