Se tot vorbeşte despre sistemul de sănătate şi serviciile medicale, despre problemele întâmpinate de pacienţi.
Dar nu voi dezbate acum minusurile sistemului de sănătate românesc, ci mai degrabă atitudinea pacientului atunci când se prezintă la departamentele de urgenţă.
Cunoaşteţi cu toţii celebrele „plângeri”: „am stat n ore la urgenţe şi nu m-a băgat nimeni în seamă”. Poate aţi trecut şi voi prin asta.
În urmă cu ceva timp, am ajuns la unitatea de primiri urgenţe din Reghin, unde am observat cu stupoare că pacientul român apelează la aceste servicii, chiar şi pentru cea mai mică problemă. „Şi ce? Pentru ce plătesc sănătate?” aud des în jurul meu. Da, pe de o parte, aveţi dreptate. Însă, când vine vorba de unităţile de primiri urgenţe, treaba stă altfel. Pacientul trebuie să ştie când trebuie să se prezinte la camera de gardă şi când nu, tocmai pentru a permite ca actul medical să fie unul eficient.
Holul unde pacienţii îşi aşteptau rândul era aglomerat… În sala de tratament câteva persoane implicate într-un accident de circulaţie. Situaţia era clară: eram nevoiţi să aşteptăm…  Şi-am tot stat mai bine de două ore, perioadă în care am avut ocazia să observ cazuri, care nu necesitau o urgenţă, pacienţi cu a căror afecţiuni se puteau prezenta la medicul de familie, dar nu au făcut-o şi astfel holul s-a aglomerat.
Cadrele medicale au început trierea pacienţilor… Aşteptarea devenea supărătoare, iar cei care vociferau, nu înţelegeau nicicum faptul că ordinea sosirii nu e aceeaşi cu ordinea gravităţii bolii pacientului. Asta înseamnă că dacă ai venit cu ambulanţa, nu înseamnă că eşti primul servit. Nu, nu ai prioritate! Totul depinde de gravitatea afecţiunii tale, pe care medicul de gardă o stabileşte după trierea pacienţilor! UPU nu este piaţă şi nici şezătoare, nu este locul unde afli ultimele noutăţi despre ce a mai făcut vecinul, despre cum te înţelegi cu nora. Trebuie să înţelegem că UPU este creat pentru urgenţe reale, pentru situaţii critice, care necesită control şi tratament medical imediat. Nu pentru o durere de spate pe care o duci pe picioare de mai bine de trei săptămâni! Pentru asta mai poţi aştepta încă o zi, până când vei putea fi consultat de medicul de familie, care te va îndruma spre un medic de specialitate. Nu te prezinţi la urgenţe doar pentru că de câteva ore ai temperatură 38, şi-apoi îi iei la rost de ce te-au lăsat să aştepţi pe cei care încearcă să te pună pe picioare. Nu te prezinţi la urgenţe doar din dorinţa de a face analize gratuite! Şi lista poate continua…
Populaţia are nevoie de educaţie în acest sens şi trebuie să înţeleagă ce anume este urgenţă şi cu ce trebuie să meargă la medicul de familie.
Pentru a evita astfel de cazuri avem nevoie ca acasă, fiecare dintre noi să deţinem un ghid, care să devină o aşa-zisă biblie a pacientului. Astfel, cred că am „aerisi” sala de aşteptare, uşurând atât munca personalului medical şi am face mai „uşoară” aşteptarea!