Dacă în trecut, poate cu zeci de ani în urmă, fotografiile se făceau doar la ocazii speciale, când fotograful era fie chemat acasă, fie avea chiar el un studio foto, acum trăim alte vremuri. Obiceiurile s-au schimbat şi nu ne mai punem mereu la patru ace pentru a face o fotografie. Astăzi a apărut fotografia digitală, selfie-ul şi pozele făcute oricând şi aproape oriunde.

Nu doar ustensilele de lucru s-au schimbat, ci şi oamenii şi pretenţiile lor. „În trecut nu se fotografia fiecare moment din nuntă. Mergeam cu trei role de film, făceam aproximativ o sută de poze pe care le băgam într-un album, erau pozele esenţiale, poze de grup şi câteva cu mirii. Acum e cu totul altceva…” spune Balázs Csaba

.

Primii paşi spre fotografie

Odată cu trecerea timpului, fotografia a evoluat, trecându-se de la fotografia pe film la cea digitală.

Balázs Csaba avea zece ani când a intrat în minunata lume a imaginilor. De atunci s-au scurs 50 de ani, dar pasiunea continuă să fie parte din el. Primul contact cu fotografia l-a avut la cercul foto de la actualul Club al Copiilor. „Câţiva colegi s-au înscris la cercul foto de la Casa Pionierilor şi-am zis să mă înscriu şi eu” îşi începe povestea Balasz Csaba. De aici a început totul. A fost scânteia care a aprins flacăra pentru zecii de ani ce au urmat. Acolo, la actualul Club al Copiilor, l-a avut profesor în primul an pe Valter baci, apoi, după ce acesta s-a pensionat, paşii în lumea fotografiei în cadrul cercului de cineclub i-au fost ghidaţi de Andrei Fabian, până la sfârşitul clasei a VIII-a. Cu acest profesor a păstrat legătura mulţi ani, fiindu-i în continuare mentor, colaborând o perioadă, profesor alături de care a lucrat la câteva filme. Ascultându-l, mai beau o gură de apă, realizând cât de puţine cunosc despre această pasiune şi trecutul ei. Fotografia s-a ridicat la rang de artă.
Balázs Csaba a alocat mult timp acestei pasiuni şi o face chiar şi astăzi, chiar dacă tehnica de lucru e cu totul alta. Aparatura s-a schimbat, dar el a rămas prins în mrejele acestei lumi, reuşind să se adapteze vremurilor. Cu paşi înceţi, a trecut de la fotografia pe film alb negru, la fotografia cu film color, până la aparatele digitate din vremurile de azi.
I-au trecut prin mâini mai multe aparate foto, aparate ruseşti din interiorul cărora au ieşit frumoase amintiri pe care le priveşte din când în când. Primul aparat foto a fost un Smena 6, urmat de un Fed. A intrat apoi în posesia unui aparat Praktica, dar care n-a avut o viaţă prea lungă alături de el, fiindu-i furat de pe bicicletă, aşa că l-a înlocuit cu un Zenit. După Revoluţie, când aparatele de fotografiat erau să zicem, mai accesibile, şi-a luat primul aparat Nikon, pe film, firmă căreia i-a rămas loial şi în zilele de azi.

Pe digital a trecut abia după anii 2000. Trecerea de la film la digital, nu a considerat-o grea, ci s-a adaptat vremurilor, dar a fost o provocare pentru care, înainte de „migrare” a adunat informaţii. „Nu a fost greu pentru că am citit, am studiat mult despre aparatura digitală, până am reuşit să strâng bani suficienţi pentru primul aparat digital”.
Cu toate că vremurile s-au schimbat şi s-a familiarizat cu epoca digitală, Balázs Csaba consideră că „tot perioada fotografiilor pe film era mai frumoasă pentru mine. Atunci totul era un mister, trebuia să aştepţi. După ce făceai poza, nu puteai vedea imediat rezultatul. Trebuia să ştii să faci o poză ca să iasă bine. Însă acum, dacă ai făcut o poză care nu a ieşit aşa cum trebuie, o ştergi, faci alte reglaje şi repeţi cadrul. Atunci apărea curiozitatea până când developai filmul să vezi cum apare în negativ. Astăzi pot spune că e o domnie chiar şi în ceea ce priveşte editarea fotografiilor. În trecut, cum declanşai aparatul, aşa aveai imaginea. Acum te poţi juca cu imaginea” menţionează Balázs Csaba

.

Primul laborator foto

După ce a terminat clasa a noua şi-a achiziţionat şi primul laborator foto. A reuşit asta după ce a muncit în perioada vacanţei de vară la pădure, iar din banii câştigaţi, a cumpărat primul laborator. „Atunci nu era ca acum, că îţi cumpără părinţii aparat sau orice ai nevoie. Dacă voiam ceva, munceam pentru acel lucru. Laboratorul cumpărat de mine era cumpărat aşa pe sub mână, de la cineva la mâna a doua, nu era nou. În bucătăria părinţilor am făcut o cameră obscură, am instalat laboratorul unde am scos primele mele fotografii” îşi aminteşte Balasz Csaba. Abia după anii 80 a făcut fotografii color pe film, asta fie pentru că se găseau greu, fie filmele color erau destul de scumpe. „Când am trecut pe film color, am fost nevoit să schimb şi laboratorul. Aparatul de mărit pe care-l foloseam la cele alb negru, nu mai era compatibil cu cele color. Aveam nevoie de alte filtre, alte soluţii”.
Una dintre vechile fotografii, chiar printre primele fotografii făcute la Balázs Csaba, pe când era încă elev la cercul de la Clubul Copiilor este o imagine a cartierului Mihai Viteazu, pe când acesta se afla în construcţie.

Fiecare fotograf are un stil care-i este mai drag. Unii sunt pasionaţi de portrete, însă Balázs Csaba preferă peisajele. „Sunt mai apropiat de peisaje, de instantanee. Am fotografiat şi portrete, dar nu m-au atras atât de tare, asta pentru că nu-mi plac fotografiile regizate, cele în care pui personajul într-un anume loc, făcându-l să zâmbească” mărturiseşte acesta, continuând că în ceea ce priveşte nuanţele fotografiilor „sunt fotografii care arată mai bine alb negru, le dă o nuană, o expresie. Pe de altă parte, sunt fotografii color care scot esenţa pozei”.
De-a lungul anilor, a participat la nenumărate evenimente, a descoperit obiceiuri din diferite zone ale ţării, a cunoscut multă lume. A avut câteva fotografii expuse la Casa de Cultură, cu ocazia Zilelor Culturale Maghiare. De-a lungul anilor, a participat şi la câteva concursuri de fotografie, de pe urma cărora câteva dintre fotografiile lui, au fost parte din expoziţii naţionale.
„Nu erau atât de mulţi fotografi în oraş, dar erau cunoscuţi. Îmi place să văd că tineretul se îndreaptă spre fotografie. E adevărat că e mult mai accesibil acum, putându-ţi mai uşor cumpăra un aparat foto. Pe atunci nu oricine avea un aparat foto, iar de telefoane mobile cu cameră foto, nici nu poate fi vorba” îmi povesteşte Balázs Csaba.

Fiul său a luat-o pe acelaşi drum, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi ai judeţului Mureş şi e mândru de asta „Cred că de la mine a prins dragul de fotografie. L-am luat cu mine la câteva nunţi şi a prins gustul”.

A lucrat în televiziune…

Timp de zece ani a lucrat la prima televiziune din Reghin, fiind printre pionierii TVReghin. Aici, a fost o vreme cameraman, şi-apoi s-a ocupat de partea de editare a ştirilor. „Editările se făceau pe videoplay-ere, nu aveam calculatoare. Erau cuplate între ele, pe unul se reda, pe un altul înregistrai şi tăiai. Erau videoplay-ere şi recordere profesionale pe care reglai de la ce secundă, la ce secundă vrei să îţi înregistreze de pe banda de pe cameră. Caseta de pe cameră, o băgam într-un videoplayer şi de pe celălalt videoplayer alegeam secvenţele de care aveam nevoie… Nu ştiu ce să zic, dar eu am lucrat mai repede atunci, folosind acea tehnică. Am crezut că dacă o să am calculator pe care să pot edita, va merge mai repede, însă nu e chiar aşa. Acum durează mai mult, mă străduiesc mai mult, sunt efecte, sunt reglaje cu care trebuie să lucrezi” spune Balázs Csaba.

Am plecat de la întâlnirea cu Balázs Csaba cu dorinţa de a căuta cât mai multe date despre ceea ce a însemnat în trecut fotografia, în vremurile când eu, nici nu existam.

foto: Balázs Csaba