Trec zilnic prin acel cartier. Tot zilnic, crâşma pe lângă care trec e plină de indivizi matinali. Nici nu e trecut bine de ora şapte şi jumătate, că-i văd cu paharul plin, aşezaţi la masă. O vorbă zice să nu priveşti în farfuria altora! Dar lor, lor le văd mereu paharul plin cu tărie ori chiar o bere la temperatura camerei, deşi afară gradele-s cu minus. Iar asta-mi „sare” mereu în ochi… Nu mă pot ascunde de acest tablou, care pentru mine este unul sumbru.
Sunt oameni cărora li se citeşte pe faţă, starea de spirit. Nu tu sensibilitate, nu tu fericire. Chipul le este uşor roşiatic, unii purtând parcă mult prea mult roşu în obraji decât de obicei, culoare la care li se adaugă câte-un vineţiu. Din păcate, lor le poţi citi de la o poştă „alcoolismul”. A duhni de la prima oră a zilei a alcool, deseori poate pe stomacul gol, nu face altceva decât să mă întristeze. O imagine a prezentului pentru un viitor trist!
Alcoolismul e boală grea…
Când dai în patima alcoolului, e greu să te trezeşti la realitate de unul singur. Ai vrea, dar nu poţi. N-ai parcă suficientă voinţă, şi-atunci un sprijin ţi-ar fi de mare folos. Dar nu îl accepţi. Ai orgoliu! Nu! Cum să recunoşti în faţa marii adunări, să ieşi în faţă şi să susţii cu tărie: „Sunt X-ulescu şi sunt alcoolic!?”. Însă întâlnirile alcoolicilor anonimi nu sunt doar scene de film. Ele există cu adevărat.
„De omul prost şi cel beat să nu îţi fie milă”… Dar totuşi, trebuie să fim empatici! Să avem în noi o oarecare fărâmă de milă în încercarea de a-i aduce pe drumul cel bun. Ei nu pot singuri! Au intrat acolo, în acea lume cu voie ori fără voia lor. Fără a conştientiza gravitatea faptelor.
Dacă e numit în mod direct, alcoolic, îl deranjează pe moment, dar nu îl sperie, nu i se aprinde niciun beculeţ. Alcoolicul nu mai are control asupra lui, bea în fiecare zi, puţin câte puţin, iar dimineaţa primul gând când se trezeşte în zorii zilei, în ciuda posibilelor stări de greaţă este de a-şi lua doza de „bine”.
Prin „activitatea” zilnică, alcoolicul îşi îndepărtează prietenii, rămânându-i alături doar cei de pahar, îşi îndepărtează familia şi poate mai mult decât toate astea, uită de el.
Însă consecinţele nu sunt doar acestea, ci aduc cu ele şi consecinţe de ordin medical.
Cei afectaţi refuză un ajutor medical fie din pricina nerecunoaşterii, fie din ruşine.
Din păcate, în România, alcoolismul este un fenomen care tinde să ia amploare. Dar din fericire, există grupuri de oameni, asociaţii care luptă pentru a-i vindeca pe alcoolici de această boală. Site-ul alcohelp.ro, oferă informații și resurse de auto-ajutor pentru persoanele cu un consum problematic de alcool. Peste 50% dintre persoanele care apelează la serviciile Alcohelp, singurul program din România pentru prevenirea și tratamentul abuzului de alcool, se confruntă cu un consum de alcool cel puțin riscant, arată un studiu realizat de ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor) care a vizat peste 5.000 de români – beneficiari ai programelor asociației în ultimii 9 ani.
Până la o rezolvare, eu voi trece zilnic prin acel loc, iar ei vor rămâne la fel, încimentaţi parcă, în acelaşi local, zi de zi!