Un altfel de teatru, un altfel de loc… teatru de cartier, teatru în faţa blocului. Ceasul arăta 10:20 când am ajuns în cartierul Rodnei din Reghin, locul unde avea să aibă loc prima reprezentaţie a piesei de teatru „Dragoste Triunghiulară”.

Cei şase actori (Marian Vultur, Luchian Pantea, Cristina Iuşan, Paul Preduşel, Alexandra Moldovan, Radu Anastas) înarmaţi cu o portavoce şi-au făcut vocea auzită pentru a chema locuitorii la spectacol, bătând în lung şi în lat cartierul. Primul gând m-a dus la ideea că, ora 11:00 posibil să nu fie o oră tocmai potrivită pentru o piesă de teatru. Dacă nu vor avea public, dacă vor juca doar în faţa aparatelor de joacă, având în vedere faptul că Reghinul nu e familiarizat cu astfel de episoade? Dar, spre bucuria mea, mi s-a dovedit contrariul, astfel că la 11.05, un public numeros şi-a făcut apariţia în micul parc din cartierul reghinean.
Reprezentaţiile teatrului de cartier din Reghin au fost un succes, iar cele două zile în care  #reghinactorii au jucat în patru locaţii din Municipiul Reghin s-au bucurat de  public numeros.

Proiect finanţat de Fondul Comunitar Reghin prin programul Abonament pentru comunitate

„Ideea acestui proiect a venit de la faptul că eu sunt de aici şi nu pot să-mi las Reghinul pentru că întotdeauna mă gândesc foarte mult la comunitate. Avem foarte multe lipsuri în oraş, iar asta e într-un fel bine pentru creativitate, într-un fel nu, pentru că şi aşa creativitatea poate să crească. Dar pentru că nu le avem, atunci inventăm. Teatrul este o formă de expresie culturală care poate să inventeze foarte multe lucruri. M-am gândit pentru publicul care nu vine la teatru, care nu apucă, care lucrează în trei schimburi, care nu are timp de asta, iar problemele cotidiene nu-i permit individului să aibă acces şi la această formă de cultură, şi-atunci am zis să vină teatrul aici. Această formulă de teatru la bloc pe care am gândit-o împreună cu Cristian Man de la Abonament pentru comunitate, şi-am ales că asta ar fi cea mai indicată formă de spectacol pentru oraşul nostru. Am lucrat o jumătate de an pentru proiect, am compus muzică, am scris versuri” ne-a spus actorul Luchian Pantea, imediat după prestaţia avută în cartierul Rodnei. A convins actori să i se alăture, dintre care pe lângă el, doi sunt din Reghin, Paul şi Marian, tineri studenţi la actorie.
Piesa pusă în scena din faţa blocului are la bază un text universal „Câinele grădinarului” scris de Lope de Vega, dar din care s-a luat doar o idee, pe care au dezvoltat-o în funcţie de ce au considerat că e nevoie pentru comunitatea noastră şi pentru aceast fel de spectacol. „Prin acest proiect se doreşte a se forma o pepinieră din partea Reghinului ca spectatori pentru teatru. În ultima perioadă sunt foarte mulţi spectatori din Reghin care vin la Târgu-Mureş, ceea ce ne bucură. Vorbim despre acest plan al oamenilor care muncesc şi nu au timp, dar poate în copiii lor se naşte dorinţa ca în zece ani să-şi dorească să vadă operă, teatru, film, orice din domeniul artistic” spune Luchian Pantea. Al treilea motiv pentru care au demarat proiectul a fost faptul că pentru tinerii actori este primul spectacol de stradă, „o altfel de emoţie, altfel de improvizaţie şi un altfel de feedback din partea spectatorilor. Un gen de teatru uşor pe cale de dispariţie, care afară este foarte popular.  Proiectul nu moare aici, acesta este începutul şi voi încerca să menţin acest lucru” a adăugat Luchian Pantea.
Rolul lui Teodoro din piesa Dragoste Triunghiulară” a fost interpretat de reghineanul Marian Vultur, care a declarat că „Teodoro e indecis, nu ştie ce vrea, când vrea iubirea Marcelei, când vrea rangul şi bogăţia Dianei, dar până la urmă o alege pe Diana pentru că ea îl joacă pe degete şi îl face să simtă mai multe lucruri decât îi oferă Marcela”.
Marian spune că a fost destul de greu să intre în rolul lui Teodoro, dar plăcându-i foarte mult, a experimentat nişte situaţii pe care „nu le cunoşteam şi am încercat să caut în experienţa mea persoanală. Acest proiect m-a ajutat foarte mult pentru că în primul rând e un lucru care nu se face în facultate. Noi nu jucăm afară, stilul de joc afară e diferit de cel din interior. Noi în mare parte am repetat înăuntru, dar în momentul în care am ieşit afară s-a schimbat tot pentru că sunetul se duce altfel, trebuie vorbit mai tare. Este un exerciţiu foarte bun pentru noi pentru că am avut foarte multe relaţii cu publicul şi am reacţionat la ce ne-au dat ei mai mult, decât reacţionăm în mod normal” a mai precizat Marian Vultur.
(C.R.)