Doina Cherecheş „strigătul nou-născutului este un strigăt de victorie la venirea pe lume”

În data de 5 mai este marcată an de an Ziua Internaţională a Moaşelor. Cu o pregătire în domeniu, acestea asistă alături de medic la cel mai fericit act medical: aducerea pe lume a copiilor.
Pentru a puncta şi noi această zi, am stat de vorbă cu Doina Cherecheş, moaşă de profesie, ce practică această meserie de peste 30 de ani.

Rep.: Cum aţi luat contact cu această meserie şi care au fost motivele care au dus la această alegere?
Doina Cherecheş: Sunt asistent medical principal cu specialitatea obstetrică ginecologie. Lucrez în sala de naştere din anul 1986. Sunt moaşă cu studii medii. Primul meu contact cu sala de naştere a fost în anul 1985, când am fost în stagiul de practică, fiind elevă în clasa a XII-a la Liceul Sanitar. Am avut o experienţă deosebită, deoarece la o naştere, moaşa care asista mi-a dat voie să îmi iau mănuşi şi să particip şi eu, indirect ce-i drept, la naştere, unde am privit şi urmărit îndeaproape tot procesul. La momentul respectiv, am fost foarte entuziasmată pentru că eram singura dintre toţi colegii care a avut „privilegiul” să fie în acţiune. Poate că această experienţă şi-a spus cuvântul atunci când am fost pusă să aleg între meseria de asistent în sala de operaţie şi cea de moaşă, cu toate că, la vremea respectivă, adică la vârsta de 19 ani, nu prea înţelegeam mare lucru. Pot să spun că din prima clipă în care am avut tangenţă cu sala de naştere, am îndrăgit această meserie şi pentru mine fiecare naştere pe care am asistat-o mi-a lăsat sentimentul de mulţumire, mai ales în momentul în care plânsul nou-născutului a fost asemeni unui „mulţumesc pentru că m-ai ajutat să vin pe lume”.

Rep.: Unde aţi profesat până acum?
D.C: Am început activitatea în Clinica de Obstetrică Ginecologie II din Târgu-Mureş, (Maternitatea Veche) în anul 1986, după absolvirea Liceului Sanitar din Târgu-Mureş. Din anul 1995 am plecat la Spitalul Municipal din Reghin, iar din anul 2010 până în prezent sunt moaşă la Maternitatea Nova Vita din Târgu-Mureş.

Rep.: Vă mai amintiţi prima naştere la care aţi luat parte? Cum a fost acea experienţă?
D.C.: Pot să spun că secretele acestei meserii le-am învăţat de la o moaşă în vârstă, în locul căreia am şi rămas ulterior. Aceasta a fost o „moaşă tradiţională”, fără şcoală multă – nu era asistent medical, era doar cu pregătire de şcoală profesională, dar era un om deosebit şi primele lucruri ce o caracterizau erau blândeţea şi răbdarea. Nu pot spune că am reuşit să o copiez în totalitate, deoarece „epoca modernă”, vrem nu vrem, ne obligă să ne mai grăbim câteodată. Pentru o moaşă, cel mai important lucru este să aibă răbdare cu femeia gravidă, să o înţeleagă şi să fie blândă cu ea.

Rep.: Dacă ar fi să vorbim despre numărul copiilor la naşterea cărora aţi asistat, care ar fi acesta?
D.C.: Cred că am asistat în cursul carierei mele în jur de 2000 de naşteri naturale. Mă bucur de fiecare dată când mă întâlnesc cu câte o mămică, care-mi spune că am asista-o la naştere, chiar dacă eu nu o mai recunosc, şi îi văd pruncul mare şi sănătos. Pentru mine este o bucurie imensă să văd un copil pe care l-am asistat la naştere, la care i-am tăiat buricul, că este frumos şi sănătos.

Rep.: S-a schimbat vreun pic rolul moaşei de azi faţă de cel pe care-l avea în trecut? Exista diferenţe între moaşa tradiţională şi moaşa modernă?
D.C.: Dacă ne referim la moaşele din trecut, la moaşa satului, o femeie fără studii medicale, experienţa moşitului şi moaşele din prezent, da există diferenţe. Moaşele din zilele noastre au studii medicale, şcoală postliceală şi chiar facultate de patru ani, deci ele sunt în măsură să dea sfaturi femeilor şi să urmărească evoluţia unei sarcini normale fiziologice. Sunt în măsură să se folosească de tehnologie şi să fie în pas cu evoluţia societăţii. Indiferent de nivelul de pregătire al moaşei, rolul ei faţă de o viitoare mămică, o femeie care naşte este în primul rând de a o încuraja, de a o ajuta prin mijloace de psihoprofilaxie să poată să facă faţă durerii din timpul travaliului şi ulterior de a o învăţa cum să îşi îngrijească şi să îşi alăpteze copilul.

Rep.: Putem vorbi despre intrarea moaşei într-un con de umbră, odată cu apariţia medicului şi asistentei obstetrician?
D.C.: Nu se poate vorbi de intrarea moaşei într-un con de umbră pentru că rolul ei a rămas acelaşi, de a sta lângă femeia în travaliu şi a o încuraja, a-i da încredere în ea că poate duce la bun sfârşit aducerea pe lumea a unei vieţi.

Rep.: În viaţa profesională a fiecărui om, există lucruri cu care se mândreşte. Care ar fi lucrul cu care vă mândriţi dumneavoastră în meseria pe care o practicaţi?
D.C.: În primul rând, lucrul cu care mă pot mândri după atâţia ani de muncă este faptul că nu am avut nicio naştere care să se finalizeze tragic din neatenţia sau neglijenţa mea. Mă bucur la fiecare naştere când aud plânsul nou-născutului, pe care eu îl consider un strigăt de victorie la venirea pe lume.

Rep.: Există moaşe independente. În alte ţări, naşterea acasă este acceptată! Cum este privită în România şi care este mentalitatea pe acest aspect? Cum vedeţi dumneavoastră naşterile acasă?
D.C.: În prezent rolul moaşei în unităţile sanitare de profil s-a schimbat destul de mult pentru că au apărut medicii obstetricieni, care au preluat destul de multe activităţi din trecut ale moaşei.
În ultima vreme este un trend în străinătate, dar şi la noi a apărut, cu naşterea acasă. Au apărut şi la noi moaşele independente, dar baza legală încă nu este bine stabilită şi nici sistemul nu îţi permite să îţi asumi o naştere acasă, deoarece în orice moment în cursul travaliului şi a naşterii poate să apară o complicaţie pe care să nu o poţi gestiona de una sigură sau chiar într-o echipă fără a fi într-un spital. În străinătate există un alt sistem, care este foarte bine pus la punct, dar din păcate şi acolo apar probleme. La noi, nu cred că se va putea ajunge curând la acest nivel. Deocamdată în maternităţile private, asistarea naşterii poate avea loc aproape ca şi acasă, cu soţul lângă gravidă şi cu intervenţii medicale numai în cazul apariţiei unor probleme deosebite.

Rep.: Care sunt cele mai frecvente mituri legate de îngrijirea bebeluşului?
D.C.: Îngrijirea bebeluşului s-a schimbat foarte mult datorită schimbărilor sociale şi apariţiei tehnologiei moderne. Copiii în ziua de azi sunt crescuţi după alte principii faţă de trecut. Unele dintre cele mai frecvente mituri legate de îngrijirea bebeluşului sunt alăptarea, diversificarea alimentaţiei, toaleta şi îmbrăcarea bebeluşului. Mămicile moderne nu mai au instinctul de mamă, nu ştiu să alăpteze, să schimbe bebeluşul, trebuie să fie învăţate, noroc că sunt reţelele de socializare de pe internet de unde obţin informaţii. Mămicile responsabile acumulează informaţii de la cadrele medicale din maternităţi. Aici intervine şi moaşa cu sfaturi pentru proaspăta mămică.