Trupa de teatru „Din Culise” a Casei Municipale de Cultură „Eugen Nicoară” a participat în perioada 20 – 22 aprilie la Teatrul „Reduta” din Braşov, la Festivalul de Teatru amator „Am actor”. Cei opt reghineni care s-au deplasat la Braşov au fost Enea German, Adrian Crăciun, Lucia – Mariana Mihuţ, Smaranda German, Teodora Crișan, Ciprian Buta, Alex Stoicescu, Robert Halostă.  Evenimentul, aflat la cea de-a IV-a ediţie, a adunat trupe din Lugoj, Medgidia, Caracal, Roman, Braşov.  „Este un festival în care ne întâlnim trupe din ţară, care au fost şi la Reghin. Aceste festivaluri sunt itinerante, un aşa-zis schimb de experienţă la fiecare acasă. Noi am fost cu piesa „Acul cumetrei Gurdon” o piesă cunoscută, care s-a jucat şi la Reghin. Transportul ne-a fost asigurat de Primăria Municipiului Reghin. Am fost foarte bine primiţi, noi am fost şi acum doi ani la Braşov cu piesa „Cerere în căsătorie”. Lumea deja ne ştie, aşa că atunci când mergi de mai multe ori într-un loc, lumea începe să te cunoască… te caută” a declarat Ana Maria German.
Deşi este vorba despre teatru pentru amatori, profesionalismul membrilor iese la iveală. Trupa „Din culise” a fost rampa de lansare pentru mai mulţi tineri, care au urmat drumul teatrului la o facultate de profil. Reghinenii au reuşit să impresioneze şi de această dată prin calităţile actoriceşti, astfel încât premiul pentru interpretare a fost obţinut de reghineanca Teodora Crişan. „Este un lucru foarte mare acest premiu pentru Teodora pentru că sunt oameni care joacă de ani de zile, dar Teodora are ceva al ei. Înainte cu două săptămâni de a pleca la Braşov, unul dintre persoanje nu a mai putut să vină, şi-atunci am cumulat cele două personaje într-unul singur, iar Teodora a luat totul pe ultima sută de metri. Şi aşa de bine l-a scos, că uite că a reuşit să obţină acest premiu” a adăugat Ana Maria German.
Mai jos un scurt interviu cu Teodora Crişan:

Teodora Crişan „Teatrul reprezintă în totalitate sustragerea mea din lumea încărcată de problemele cotidiene şi transpunerea într-o lume ideală”

 

Teodora Crişan are 16 ani şi este elevă în clasa a X-a. Pasiunea pentru teatru a descoperit-o de câţiva ani, iar de atunci reuşeşte să scoată la iveală tot ce poate fi mai bun din fiinţa ei. Despre arta teatrală, dar şi despre premiul obţinut la Festivalul de Teatru de la Braşov, ne vorbeşte în rândurile de mai jos.

„… sunt o steluţă plină de fericire, dragoste şi pasiune.  Sunt încă infantilă, şi de aceea aleg să privesc lumea care mă înconjoară doar dintr-o perspectivă frumoasă, una în care răul nu îşi are locul.  Eu spun că, din dorinţa puterilor divine sau a universului am venit pe lume pentru a alunga durerea sufletească a oamenilor. Am fost înzestrată cu daruri, ce exprimate prin artă, mai precis prin pasiunile mele, teatrul, respectiv muzica,  reuşesc să aducă câte un zâmbet pe chipul oamenilor…„

Rep.: De unde şi cum a pornit pasiunea pentru actorie?
Teodora Crişan: Aş vrea să revenim puţin în primăvara anului 2010, pe când aveam 9 ani şi abia atingeam 1,20m. Această doamnă superbă, despre care vă voi povesti imediat, mi-a atras atenţia foarte rapid, când venise în clasa mea, anunţând formarea unei trupe de teatru pentru juniori în cadrul Casei de Cultura a Tineretului „George Enescu” , urmând ca după întemeierea trupei să fie pusă în scenă, sceneta „Cei trei purceluşi”. Cu toate că eram doar un pui de om, am început să joc într-o horă ce privită din exterior, părea un fleac, dar intrând în ea descopeream sacrificiile pe care trebuia să le faci pentru a putea continua jocul (sustragerea timpului de la joacă pentru învăţarea textului, orele de mişcare scenică, repetiţiile lungi etc.).  Cu toate astea, simţeam nevoia să fiu perfectă pe scenă, să depun atât de mult efort până personajul devenea mixtul perfect între ceea ce voiam eu şi ceea ce voiau cei ce se ocupau de noi cu atât de multă minuţiozitate, şi anume, scumpii mei Enea şi Mimi German, pe care îi numesc cu atât de mult drag, părinţii mei de la teatru. Ei au fost primii care mi-au insuflat această dragoste pentru arta teatrală şi totodată sunt cei care au crezut în mine şi în legătura pe care o am cu acest loc magic: scena.

Rep.: La Braşov ai făcut o figură frumoasă, reuşind să primeşti premiul pentru interpretare… Ce înseamnă acest premiu pentru tine?
T.C.: Acest premiu reprezintă încununarea efortului, sacrificiului şi a dragostei pentru teatru pe care le port. Pot spune că este un cumul al felicitărilor discrete şi importante pentru mine, pe care organizatorii festivalului au dorit să mi le înfăţişeze, într-un alt mod decât printr-o strângere de mână şi o îmbrăţişare sinceră.

Rep.: Care a fost reacţia ta la primirea acestui premiu?
T.C.: Sincer vorbind, nici o secundă nu mă bătuse gândul la o asemenea surpriză. A fost ceva cu totul şi cu totul neaşteptat… Momentul în care mi-am auzit numele,  a fost pentru mine ceva atât de neclar şi confuz nefiind pregătită pentru asta. Îmi luaseră vreo 2 secunde să realizez cu adevărat ceea ce se întâmplase, iar când mintea mi s-a limpezit, impactul emoţional a fost unul uriaş. Lacrimile de fericire au început să se rostogolească pe obrajii mei, iar zâmbetul nu mai dorea să îmi părăsească chipul. În acele momente aş fi dorit să îmbrăţişez pe toată lumea şi să le mulţumesc din tot sufletul meu pentru faptul că erau făptaşii clipelor mele de fericire şi să le ofer recunoştinţa mea, pentru că datorită lor obţinusem acest premiu. Voiam să împart cu ei toată emoţia pe care o simţeam.

Rep.: Ce înseamnă teatrul pentru tine?    
T.C.: Teatrul reprezintă în totalitate sustragerea mea din lumea încărcată de problemele cotidiene şi transpunerea într-o lume ideală. Reprezintă momentul meu de extaz în care pot creea din nebunia şi emoţiile pe care le am, noi laturi ale fiinţei mele, şi anume personaje care se desprind din mine având ca bază experienţele şi trăirile mele, dar construite pe un trup nou format din informatţile pe care le primesc din jurul meu.

Rep.: Putem spune că trupa „Din Culise” este o şcoală de actorie? Deşi se joacă la nivel de amatori, iată că a scos la iveală de-a lungul timpului, multe talente şi persoane care au continuat pe acest drum al actoriei…
T.C.: Într-adevăr  este o şcoală, nu una obişnuită, ci una în care înveţi  prin joacă,  prin creaţie şi prin schimbul de experienţă pe care îl ai fie cu persoanele cu care comunici şi care te îndrumă, fie cu personajele pe care le interpretezi studiindu-le viaţa, destinul, caracterul.
Să fii amator nu înseamnă neapărat o reuşită mai puţin valoroasă şi o dedicare mai puţină. Doar pentru că nu avem setul de studii specializate în acest domeniu, dragostea pentru interpretare şi creare nu ne împiedică să ne depăşim pe noi înşine pentru a ajunge cât mai bine şi cât mai uşor la sufletele oamenilor care se recunosc în personajele noastre şi prin care poate pot învăţa câte ceva.

Rep.: Te-a schimbat teatrul în vreun fel ca om?
T.C.: Cu siguranţă că teatrul a avut un mare impact asupra vieţii mele. Am devenit o persoană mult mai conştiincioasă, mai perseverentă şi altruistă. M-a făcut să studiez mai mult toate filialele artei să mă intereseze mai mult de frumuseţea artistică a vieţii, care vindecă sufletele în orice formă se găşeste ea.

Rep.: Doreşti să urmezi o carieră în acest domeniu? Ce doreşti să faci după terminarea liceului?
T.C.: Ar fi un vis împlinit să pot avea şansa de a deveni actriţă, să joc mereu pe diferite scene şi să interpretez nenumărate personaje! Dar desigur, sunt puţin fricoasă în ceea ce priveşte înhămarea cu adevărat la această carieră, privindu-i minusurile ce mă descurajează. Până la absolvirea liceului voi lua o decizie, fie rea sau bună, dar până atunci, vă îmbraţisez cu drag.