Lumea voluntariatului
Lumea voluntariatului
Voluntariatul poate fi văzut din mai multe unghiuri, cu toţii avem viziuni diferite despre ce ar putea să însemne a fi voluntar. În ciuda definițiilor date, nu există una care să se muleze perfect. În România, voluntariatul este definit prin Legea nr.339 din 17 iulie 2006, ca fiind „Activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială; activitatea de interes public este activitatea desfășurată în domenii cum sunt: asistență și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecție a mediului, social și comunitar și altele asemenea”. Eu cred că voluntariatul înseamnă timp, nu neapărat dorinţa de a desfăşura o activitate fără a primi compensaţii materiale. Ideea de voluntariat mi-a fost adusă în atenţie foarte des prin prisma mass-mediei, că doar în această lume îmi desfăşor activitatea, făcând cunoştinţă cu oameni care promovează voluntariatul atât în rândul adulţilor, cât şi în rândul adolescenţilor. Am luat parte la acţiuni de voluntariat care dinafară, am crezut că va fi ceva pe gustul meu, însă nu mi-am găsit locul şi am renunţat. Parcă nu era totuşi voluntariat, ideea am priceput-o, am vrut să ajut, dar nu printr-o organizaţie, ci pe cont propriu. Se poate face voluntariat şi într-un mod total dezorganizat, cel puţin aşa cred eu. Dacă desfăşori acţiuni de voluntariat cu un program bine stabilit, mergi în locaţia respectivă la data de… şi ora de…ideea de voluntariat se înceţoşează. Eu nu vreau sau poate nu pot să merg atunci şi dacă cumva îmi schimb programul pentru a reuşi să ajung la data şi ora stabilită, acolo deja nu mai e ceva voluntar şi aici intervine timpul. De ceva vreme, am descoprit că timpul este unul dintre cei mai mari duşmani ai mei. Aş vrea să îmi permit să fac cât mai multe lucruri, dar parcă nu am cum să le împart pe toate. Energia îmi este canalizată în mai multe direcţii, să muncesc, să trăiesc şi să iubesc. Având contact cu lumea voluntariatului organizat, mi-am dat seama că este o altfel de educaţie pentru elevi, care uneori trebuie împinşi de la spate pentru a desfăşura câteva activităţi de voluntariat sau poate pentru unii, este motiv de a chiuli de la şcoală. În rândul tinerilor este o lecţie de viaţă, o oportunitate de dezvoltare personală care va deschide multe uşi în viitor, bineînţeles dacă ştii la care dintre ele să baţi şi…o bună metodă de a descoperi ce îţi place să faci. Când vine vorba de voluntariat în rândul adulţilor ocupaţi, nu cei care sunt „bogaţi” în timp, înseamnă a da mai departe o parte din ceea ce ai primit şi tu la rândul tău, de la alții. Concluzia e că, până la urmă, toţi suntem voluntari, chiar şi în timpul serviciului sau al cursurilor. Dacă deschidem bine ochii, cu toţii suntem voluntari în viaţa asta şi oferim ajutor celor care ni-l solicită, fără să avem pretenţii materiale şi totul pentru că aşa vrem, asta e natura noastră…că totuși, suntem oameni.
Dora PATRON