Părinții m-au învățat în copilărie, să nu primesc nimic de la necunoscuți. În naivitatea mea de atunci, nu înțelegeam eu prea bine de ce nu pot să iau bombonica de la tanti cu părul roșu de pe stradă, decât după ce privirea mamei încuviința acest lucru. Și mai îmi spuneau să nu vorbesc cu necunoscuți! De fiecare dată când suna telefonul fix, răspundeam cu poezia clară: „Alo! Familia Pașca, cu cine vorbesc la telefon?”, iar dacă interlocutorul îmi spunea numele, continuam discuția, dacă nu, închideam. Așa era normal să înceapă socializarea. Și să câștigi încrederea cuiva. Rezultatul? Primea la telefon persoana din familie pe care o căuta. Acum, a început numărătoarea inversă. A început de ceva ani, de fapt. Dar nu cu bun simț, ci trecând peste multe principii insuflate de părinții noștri. Care sunt urmările? Scârba cu care cetățeanul se gândește la acea zi de duminică, 11 decembrie. Cu cine să voteze, atâta timp cât nu cunoaște omul? Partidele au dezamagit…fiecare pe rând. Asocierea între om și partid sau invers nu mai e suficientă. Cunoști omul, dar nu poți trece peste greșelile partidului. Cunoști partidul, dar omul care îl reprezintă nu ți-e pe plac. Revigorarea clasei politice ar fi soluția, spun unii! Perfect de acord! Atâta timp cât persoanele care ne-au adus în această stare vor dispărea din peisaj. Nu vreau să votez un partid, care scoate în față oameni frumoși, de viitor, iar deciziile le aparțin fosilelor care în `89 spuneau ceva, iar după…totul s-a uitat. Vreau transparență! Vreau să cunosc candidații! Vreau să știu ce au făcut până acum! Vreau să le știu pasiunile, să mă convingă că la rândul lor, au făcut ceva pentru semenii lor. Nu că au apărut peste noapte, din neant, politicieni ce se vor ocupa de viitorul meu. Pentru că stau și mă gândesc la viitor. Și îmi doresc un viitor în care să am încredere și pentru care mă fac direct responsabilă prin alegerea pe care am făcut-o în cabina de vot. Pentru că voi vota! Indiferent de partid. Voi fi atentă la nume, la oameni! Oamenii fac partidul. Cine se ascunde după sintagma „nu merg la vot pentru că nu am cu cine vota”, e trădător. Trădătorul propriei persoane, dar și al urmașilor săi. În Decalog spune „Iubește-ți aproapele, ca pe tine însuți”. Comitem un păcat, prin neprezentare la vot, pentru că așa, tu demonstrezi că te iubești doar pe tine, nu și aproapele. De ce să fie păcatul tău dacă nu votezi? Lasă să fie păcatul celui pe care l-ai ales, dacă greșește prin fapte. El va fi judecat! De semeni, de divinitate, prin încălcarea poruncilor, dar și de DNA și Justiție. Pentru că ei își fac treaba. Și au demonstrat-o în ultimii ani, cu vârf și îndesat. Așa că, MERGI LA VOT! Și votează! Fii jucător și nu sta și comenta din tribune, vorba unuia dintre candidați, care mi-a rămas întipărită în minte. Puterea de a alege e în mâinile tuturor celor care merg la vot. Prin simplul fapt că și-au exprimat dorința asupra celui sau a celor pe care îi trimite în Parlament să îi reprezinte. Nu am nimic de câștigat, din contră, campania electorală presupune multe ore de muncă în plus, iar dacă e să mă destăinui, personal, cunosc toți candidații care își doresc să devină senatori sau deputați. Le cunosc trecutul și știu cu cine voi vota. Acum e rândul semenilor mei să îi cunoască și să îi asculte. Pentru ca apoi, să știe răspunsul la „Alo? Eu sunt ALEGĂTORUL! De ce să te VOTEZ?”