Am o bucurie în suflet, anume că lucrurile frumoase sunt continuate de noul edil al comunei Chiheru de Jos, Eremia Pop. Ajutorul pe care chiherenii îl acordă copiilor de la Casa „Sfântul Iosif” din Odorheiu Secuiesc a fost continuat și în acest an, chiar dacă la conducerea comunității s-a schimbat omul.

Sufletul a rămas același. La fel de plin de dorința de a-i ajuta pe semeni. În momentul în care m-am întâlnit cu Eremia Pop, după ce a fost ales în funcția de primar al comunei Chiheru, l-am pus în temă cu situația de la Odorhei. Știa că cetățenii sprijină acest așezământ, dar cu siguranță, nu știa exact ce se întâmplă acolo. Zilele trecute, m-a sunat și mi-a transmis că va porni înspre copii. M-am bucurat. L-am rugat totodată, să îmi spună ce a găsit acolo. Mi-a scris. Iar eu am decis să public aceste rânduri, cu permisiunea dumnealui:
„Organizarea unei colecte pentru într-ajutorarea copiilor defavorizați de soartă este un gest deosebit. Este unul dintre lucrurile bune pe care le-am moștenit la Primăria Chiheru de Jos, respectiv grija pentru copiii de la Casa „Sf. Iosif” din Odorheiu Secuiesc.
Oamenii din cele patru localități ale comunei, Chiheru de Jos, Chiheru de Sus, Urisiu de Jos și Urisiu de Sus, au oferit din puținul lor, ceea au avut: ceapă, cartofi, fasole, mere, bulion și bani. Mulți binevoitori n-au vrut să se treacă pe lista de subscripție, menționând că „acolo sus se știe cine și cu cât ajută copiii aflați în nevoi”.
Pe lângă acestea, am avut parte și de contribuția unor întreprinzători cu dare de mână și suflet mare, care, impresionați fiind de acțiunea desfășurată, s-au manifestat în consecință.
S-au adunat surprinzător de multe produse, având în vedere popularizarea modestă care s-a făcut.
Ajungem la destinație, începem să descărcăm produsele, ajutați de niște tineri de liceu, foarte frumos îmbrăcați și o bucătăreasă, toți plini de viață și cu zâmbetul pe chip. Mi-am zis că această atitudine se datorează gestului nostru. Ne întâmpină Sora Emilia și ne prezintă așezământul: capela din centrul lăcașului, sălile de clasă curate și viu decorate, sala de calculatoare, sala de șah, sala de pictură, sala de lucrări în ceramică, sala de sport, uscătorul unde fiecare copil are suportul propriu pe care își așează hăinuțele la uscat, cabinetul medical, cabinetul stomatologic, spațiile sanitare, dormitoarele, bucătăria cu magaziile de alimente și beciul.
Peste tot întâlnim spații deosebit de îngrijite, foarte curate și o gamă variată de materiale didactice necesare educării copiilor, începând de la grădiniță și până la clasa   a XII-a.
În toate sălile, pe holuri și colțurile minunatului lăcaș, radia frumosul și binele, dar cel mai impresionant lucru mi s-a părut a fi chipul copiilor, al surorilor și al personalului din casă. Cu ochii vioi, chipul lor radia a fericire, a bine. Nicio urmă de copii abandonați, ori cu probleme sau de personal care prestează o muncă pentru că este silit să o mai ducă o lună.
Îmi amintesc de momentul întâlnirii: ceea ce radia chipul tuturor celor întâlniți aici nu era neapărat urmarea darurilor oferite de noi, aceasta era starea lor firească. Și când mă gândesc că pentru educarea și întreținerea de excepție a celor 150 de copii, statul nu contribuie cu nimic… îmi vine să spun multor oameni: „Cine nu crede în minuni, să viziteze lăcașul… și le va vedea!”.

Primar
Pop Eremia