Bruxismul este o tulburare caracterizată prin scrâşnitul dinţilor, afectează o mare parte din populaţie și care  conduce în timp la uzura suprafeţelor dentare şi la leziuni dentare permanente acompaniată de  o durere cronică a articulaţiei temporo – mandibulare. Se manifestă printr-o mișcare mandibulară automatizată nefuncțională, fiind un important factor etiologic în producerea sau accelerarea uzurii dinților.

Factorii declanșatori sunt atât de ordin psihic, cât și fizic. Printre factorii care contribuie la apariția bolii se numără stresul sau dereglări ale somnului, o mușcătură anormală sau dinții fracturați sau lipsă.
Există două tipuri de bruxism:
•    Diurn – se manifestă prin încleștarea dinților și a maxilarului ca reacție la diferiți stimuli. Apare cu o frecvență mai mare la femei
•    Nocturn –  cel mai frecvent este caracterizat prin scrâșnirea automată a dinților și contracții ritmice ale maxilarului.
Debutul este în jurul vârstei de 1 an, după erupția dinților temporari. Tulburarea apare mai frecvent la populația tânără sau la adulții cu vârsta peste 60 de ani, iar dintre aceștia numai 3% sunt conștienți de mișcările nocive. Prevalența la copii este de 14-20%.

Drept cauze ale bruxismului, specialiştii indică numeroase procese ce cumulează mai multe afecţiuni, având ca bază stresul şi anxietatea, frustrările refulate, personalitatea agresivă, competitivă, hiperactivă.
Toate formele de bruxism implică contactul puternic dintre suprafețele dentare. În strângere și scrâșnire apar mișcări ale mandibulei însoțite de sunete neplăcute, în timp ce în mișcările de încleștare apar forțe puternice, dar fără mișcările mandibulei.
Bruxismul diurn este  încadrat uzual în categoria ticurilor asociate stresului de diferite cauze, în special în situaţii emoţionale intense – această încadrare nefiind însă susținută de dovezi științifice, ci  doar de observații clinice. Bruxismul diurn prezintă o simptomatologie asemănătoare celui nocturn, durerile au însă intensitate ascendentă în cursul zilei. Uzura dentară este moderată, deși contracția musculară este maximă, spre deosebire de bruxismul nocturn, unde apar  uzuri dentare intense și eroziuni, dar fără afectarea mușchilor. Cefaleea este întotdeauna prezentă, frecvent apar spasme la nivelul mușchilor gâtului.
Bruxismul nocturn – apare mai frecvent în timpul somnului superficial, cu mișcări rapide ale globilor oculari și vise. Durează circa 5 minute și se repetă în cursul unei nopți la interval de circa 90 de minute. Simptomatologia comună o reprezintă abraziunea (frecarea dinților celor două arcade) moderată, calitate scăzută a somnului cu afectare dentară.
Prezența acestor semne impune consultarea unui medic stomatolog care pune diagnosticul corect și stabilește planul de tratament.
Tratamentul se realizează cu ajutorul gutierelor (aparate ocluzale) ce reprezintă un mulaj al dinţilor pe una dintre arcade ce va funcţiona ca un spacer pentru a nu mai atinge şi toci suprafaţele ocluzale. Acestea au diferite proprietăți și variază ca formă. Sunt indicate cele confecționate din rășină acrilică dură, deoarece sunt mai ușor de adaptat, realizează o imobilizare a dinților mult mai eficientă în reducerea bruxismului. www.paginamedicala.ro

Dr. Iuliu MOLDOVAN