Plină de viaţă şi pusă pe povești, reghineanca Viorica Veţian, ne-a primit cu braţele deschise pentru a o felicita la împlinirea vârstei de 100 de ani. Primarul municipiului Reghin, Maria Precup a ţinut să o viziteze pe doamna Viorica, cadorisind-o cu un buchet de flori și tort, aflând astfel prin această vizită povestea de viaţă a acesteia. Scurta vizită ne-a încărcat pe toţi cu energie pozitivă şi poftă de viaţă, doamna Viorica fiind un exemplu demn de urmat.

Cu mintea întreagă şi sufletul curat

Cei 100 de ani nu au fost foarte uşori pentru doamna Viorica, încercările vieţii provocând-o să lupte şi să meargă mai departe. „Eu întotdeauna L-am rugat pe Dumnezeu şi Îl rog zilnic să aibă grijă de mine, să rămân pe picioarele mele cu mintea întreagă şi sufletul curat” au fost cuvintele de încurajare ale doamnei Viorica.

Povestea unei doamne puternice, Viorica Veţian

Secretul care a ajutat-o pe doamna Viorica să ajungă la această venerabilă vârstă, sănătoasă, a fost munca, rugăciunea şi cumpătarea, nefăcând niciodată exces din nimic.
„Am avut o viaţă grea de la început, am muncit mult în viaţă. M-am născut la Băla, mama a fost refugiată acolo în Primul Război Mondial, după război ne-am întors la Şerbeni pentru că acolo era moştenirea mamei, acolo am crescut, am făcut şcoala primară la Şerbeni, după ce am terminat cele patru clase am urmat Gimnaziul în Reghin, alte patru clase, iar apoi şcoala de învăţătoare de la Blaj, acolo am şi rămas, unde m-am întreţinut singură prin munca mea, iar in 1938 am terminat şcoala după ce am luat examenul la Centru de Examinare din Deva. M-am reîntors la institutul din Blaj unde am rămas şi m-am făcut călugăriţă. Acolo am rămas până în 1939 când a început războiul. De la Blaj am plecat la Cluj, unde am lucrat în învăţământ până în 1946, apoi am fost repartizată la Gimnaziul din Jucu de Jos unde am predat Limba Română până în 1948, când s-au desfiinţat Bisericile Greco-Catolice şi toate mănăstirile Greco-Catolice. Am plecat la Obreja, acolo aveam o casă. De acolo au venit şi ne-au ridicat noaptea şi ne-au dus la o mănăstire din Vâlcea. Au crezut că ne vor lămuri ca maici, să trecem la Biserica Ortodoxă. Nu au reuşit. Ne-au împrăştiat pe la alte mănăstiri ortodoxe, au tot încercat timp de o lună să ne convingă să trecem la ortodocşi, nu au reuşit şi ne-au dat drumul. Nu am ştiut unde să mă duc, casa mea a fost aici, în Reghin. Am venit la Reghin unde am fost primită de sora mea, am rămas aici cu ea. Am fost urmărită de securitate că propagam religia. Cu greu am reuşit să-mi găsesc un serviciu, am apelat la ajutorul domnului Petru Maior, am reuşit să lucrez zilieră, până la urmă am fost încadrată la Cooperativa 23 August, după care s-a înfiinţat Cooperativa de Consum Uniunea Raională, am lucrat acolo contabilă, am ajuns şefă contabilă la Batoş. După câtva timp am ajuns la Breaza până la pensionare în 1977. Am lucrat mult timp până când a venit opoziţia de dreapta şi m-au dat afară pentru că propag religia greco-catolică şi ce era să fac? M-am dus la săpat de puieţi la ferma de către Breaza, apoi am fost la Borsec la spălat de sticle şi tot aşa, pe unde am apucat, să găsesc ceva de lucru. După ceva timp am fost chemată înapoi la Uniunea Raională unde am rămas tot în contabilitate unde m-am pensionat din postul de revizor-contabil. Şi acum mai lucrez una alta prin grădină, dar aşa cum pot, cu bota sau cu sapa, să mă sprijin şi eu de ceva. Mă rog în fiecare zi şi multumesc Lui Dumnezeu că nu am fost bolnavă, nu am stat la pat, secretul fiind munca,  rugăciunea şi cumpătarea. ”
Viorica Veţian este în pensie din 1977, ani pe care probabil unii nu îi au ca vechime pe piaţa muncii. Acum se bucură de anii bătrâneţii alături de nepoţi, care îi poartă de grijă şi îi fac zilele frumoase.
A fost o deosebită plăcere să cunosc o femeie atât de lucidă şi veselă, care a înfruntat toate greutăţile pe care le-a întâmpinat în timpul vieţii. Pentru câteva momente, am preluat rolul de nepoată care a stat cuminte şi a ascultat povestea de viaţă a bunicii descrisă în detaliu.