Cum îţi dai seama că e prima zi de şcoală? Brusc, oraşul s-a aglomerat. Ca nişte mici furnicuţe, şcolarii şi preşcolarii cu buchete de flori mai mari decât ei în mână, acaparează curţile şcolilor. Aşa s-a dat startul unui nou an şcolar în care elevii, alături de părinţi, bunici, profesori şi educatori, au fost încercaţi de emoţii. În special cei mici, preşcolarii şi elevii clasei zero, s-au îndreptat către şcoală şi grădiniţă pe jumătate adormiţi, unii cu lacrimi în ochi, alţii cu zâmbete pe buze, iar elevii de gimnaziu şi liceu, probabil cu o mare părere de rău că s-a terminat vacanţa. Când stau să mă  gândesc la prima mea zi de şcoală, emoţiile mă inundă, pentru că au fost alte vremuri, mama mi-a pregătit uniforma, ghiozdanul şi nelipsitul buchet de flori pe care trebuia să-l înmânez domnului meu învăţător. Pe atunci nimic ciudat, acum cred că nu m-aş fi dus cu un buchet de flori, ci probabil aş fi ales altceva, dar nostalgia acelor vremuri, când aveam ghiozdane mai mari decât noi şi ne pregăteam penarele, aşteptam cu nerăbdare manualele, sunt amintiri ce vor rămâne mereu în sufletul și mintea mea. Cred că orice copil aşteaptă cu nerăbdare prima zi de şcoală, astăzi cred că atât pentru părinţi, cât şi pentru copii este o oarecare sursă de stres. Copiii îşi doresc fel de fel de ghiozdane cu personajele preferate, haine care sunt la modă şi te mai miri ce, părinţii cu siguranţă nu îşi permit toţi să le ofere ce îşi doresc ei, iar copiii, prea mici, să înţeleagă că nu se poate şi de ce. Cred că ar fi drăguţ să se impună la şcoală un anumit tip de ghiozdan şi rechizite, uniforma să nu lipsească, iar atunci unii elevi nu se vor mai simţi daţi deoparte că nu au şi ei ghiozdan cu Ben10, Elsa sau cine ştie ce personaje. Bucuria mea enormă a fost să merg cu mama de mână la şcoală, fără tata pentru că…aşa a fost situaţia. Prezenţa părinţilor este importantă în prima zi de şcoală a unui copil. Când eşti mic şi îi ai alături și pe mama şi pe tata, simţi că eşti în siguranţă şi ai încredere totală în tine. Probabil că majoritatea părinţilor acordă o importanţă deosebită copiilor în prima zi de creşă, grădiniță, şcoală şi gimnaziu, când descoperă o altfel de lume. Se despart de părinţi, unii de doamna învăţătoare, apar feţe noi, dar când vine vorba de liceu, lucrurile se cam schimbă, părinţii, dar şi elevii îşi cam pierd interesul, părinţii în a-i pregăti pe copii, iar aceştia nu mai pun preţ pe şcoală cum ar trebui. Pe undeva e de înţeles, toţi am trecut prin toate etapele, am îndrăgit şcoala, am urât şcoala, iar când vom ajunge în clasa muncitoare, vom plânge după anii de şcoală în care trebuia doar să fim respectuoşi, să învăţăm şi să ne facem amintiri frumoase cu anii petrecuţi alături de colegi. Din păcate, doar după ce vremea acestor momente a trecut, abia atunci conştientizăm că ce a fost frumos a trecut şi nu mai putem recupera acei ani ai inocenţei. Când mă gândesc la anii de şcoală, realizez ce program frumos aveam, de la 8 la 14, vacanţă de Crăciun, vacanţă de primăvară, vacanţă de Paşte, vacanţă de vară…era lux, nu aveam alte griji decât să ne jucăm, să ieşim cu prietenii, să avem tot felul de hobby-uri. Acum, vremurile frumoase s-au stins, începe programul la 7 şi îl închei seara, concediu doar cât o scurtă vacanţă, la hobby-uri nu prea îţi permiţi să te mai gândeşti şi uite aşa realizezi cât de frumos a fost la şcoală. Vreau să închei editorialul prin a le transmite elevilor, să preţuiască fiecare clipă pe care o petrec la şcoală, să înveţe, atât cât consideră, dar să înveţe, să-i respecte pe cei din jurul lor şi să-i facă mândrii pe părinţi. Propuneri, pentru că nu le pot numi sfaturi, am şi pentru părinţi, să-i încurajeze în special pe cei mici, să fie alături de ei în prima zi de şcoală, la serbare, la fiecare eveniment important din viaţă, deoarece sprijinul moral este esenţial în construirea unei relaţii frumoase între părinte şi copil. Iar acum, în spirit de sărbătoare…Fie ca noul an şcolar să vă aducă note bune, rezultate deosebite la examene, multă mândrie părinţilor şi putere de muncă cadrelor didactice.