Cotîrlă Ioan, născut în data de 26 august 1919, veteran de război, a făcut 7 clase primare, a fost în armată pe front în linia 1. Până la urmă, a devenit prizonierul Rusiei, timp de 5 ani. În anul 1948, a lucrat în comerț timp de 19 ani, ca președinte de coperativă de consum și avea în subordine 17 sate. Timp de 7 ani a lucrat la Primăria Petelea, cu funcția de viceprimar, de unde a ieșit la pensie, în anul 1981. Războiul a început în anul 1940, din cauza neînțelegerii dintre națiuni (ruși, nemți, unguri și români). Prima dată a fost în armată, iar apoi a fost chemat la război. Vestea a primit-o cu emoție, iar despărțirea de copii, nevastă, gospodărie și casă a fost dureroasă. A fost dus cu trenul și cu mașina, iar drumurile și căile ferate erau, ca și acum, mai bune și mai rele. A urmat o perioadă dificilă în viața lui, dar nu numai. A luptat cu gândul la țară, la patrie și la familie. Vedea pe zi ce trece cum tot mai mulți prieteni și colegi de-ai lui mureau. Trecea cu greu peste aceste momente. Crede că și-a făcut destul de bine datoria față de patrie. Se consideră un om puternic deoarece nu este așa ușor să stai printre cadavre și sânge. Ca orice alt soldat, a avut diverse accidente, dar mereu a trecut peste ele. A fost luat prizonier al rușilor de pe drum, în anul 1943 timp de 5 ani fără o lună. Era hotărât să ajungă cumva acasă, când a fost luat de ruși. A fost ținut prizonier în condiții decente, și a avut parte de un comportament civilizat din partea rușilor. A avut colegi din sate apropiate Breaza, Suseni, Fărăgău, Șerbeni. Crede că Stalin și rușii sunt oameni extrem de buni și de omenie. Spune că Stalin era un om foarte bun, deoarece a scăpat de la moarte milioane de oameni, era foarte impunător, iar asta a dus la respectarea lui și a poruncilor lui. Citez: „ Se spunea că din porunca lui Stalin s-au omorât peste 5 mii de oameni, așa o fi, dar dacă nu încălcai și nu îl contraziceai, trăiai foarte bine”. Nu a ajuns niciodată la gândul că vrea să evadeze, deoarece un coleg de-al lui a reușit să evadeze, dar a fost prins după un an, iar pedeapsa lui a fost una destul de dificilă. Atunci li s-a spus tuturor prizonierilor:” Nu încercați să evadați că Rusia este închisă cu un lacăt mare, mare și foarte bine păzită!”. În timpul războiului, în România s-au distrus case, oamenii își făceau buncăre pe unde puteau, și se fereau de gloanțe. În Habic s-au făcut buncăre pe sub poduri. Germanii veneau și luau toți porcii din gospodăriile oamenilor, iar rușii luau toate oile din sat. Când Cotîrlă Ioan s-a întors acasă, a găsit gospodăria goală, iar locuința sa nu mai era cum a fost. Cotîrlă Ioan a participat la „Prădarea Ardealului” . Dânsul mi-a descris acest eveniment în câteva cuvinte. În Beica de Jos a fost trimisă o gașcă de băieți maghiari să spargă ferestrele românilor. După ce s-a întors acasă, i-a fost destul de greu să treacă peste cele întâmplate. Îi veneau în minte scene din timpul războiului, din anii în care a fost prizonier, dar nu s-a mai temut că o să fie chemat la război din nou, deoarece are încredere că o să fie înțelegere și pace între țări. În prezent are 98 de ani și este foarte respectat de întreaga comunitate. Sănătate multă, Ioan Cotîrlă, eroul nostru!

Cosmina COTÎRLĂ