Zilele trecute, a avut loc reîntâlnirea câtorva colegi, absolvenți ai Școlii Pedagogice Române din Reghin, promoția 1955. Am pășit cu profundă emoție pragul școlii în care, timp de 4 ani, ne-am pregătit pentru nobila profesie de învățător. Pentru câteva ore, așezați în bănci, am redevenit ,,elevi”, unde am încercat să refacem atmosfera unei lecții, la care toți cei prezenți au evocat crâmpeie din îndelungata lor activitate la catedră, sau în alte domenii.
Regretăm faptul că, din cauza stării de sănătate, nu a putut fi prezent distinsul și iubitul nostru profesor Timotei Enăchescu, cel care, pe lângă dragostea pentru Limba și Literatura Română, ne-a oferit minunate lecții de viață.
La tradiționalul apel, mulți dintre foștii noștri colegi nu au putut răspunde ,,prezent”, ei fiind plecați dintre noi pentru totdeauna. Acestora le vom păstra mereu pioase amintiri în sufletele noastre, la fel și foștilor noștri dascăli care ne-au format zestrea noastră spirituală și au constituit adevărate modele, demne de urmat în îndeplinirea menirii noastre pe parcursul vieții.
Întâlnirea noastră ne-a oferit prilejul evocării multor momente din frumoșii ani ai adolescenței, ani petrecuți în pitorescul oraș de pe colinele ce străjuiesc Valea Mureșului. Iată  de ce, după mai mult de 6 decenii de la absolvire, noi dorim să revenim în locul în care între noi s-au cristalizat acele frumoase și sincere sentimente ce au rezistat în timp, alimentând flacăra unei prietenii adevărate.
Cei 13 colegi, Bloj Maria, Cincea Teodora, Cioba Maria, Dan Maria, Echim Ioana, Bota Grigore, Buțiu Ioan, Chirteș Doina, Damian Dorina, Husar Emil, Jeleriu Elena, Morar Maria, Vodă Ștefan am petrecut momente plăcute încărcate de emoții, întreținute de bucuria revederii.
Revederea  s-a încheiat cu fredonarea unui cântec prin care, în anul absolvirii, ne exprimam sentimentele de mulțumire și recunoștință față de cei care ne-au călăuzit pașii pe parcursul celor 4 ani de școală ,,Dragi profesori,sub mâna voastră, Noi am ajuns pomi înfloriți, Căci școala a fost casa noastră, Iar dumneavoastră ați fost părinți…”. Ne-am despărțit, nutrind speranța unor întâlniri viitoare, în care vom găsi mereu un refugiu tămăduitor.
Ștefan VODĂ