Cum ne-a afectat ultima ploaie

Jurnal de viaţă…viaţa de zi cu zi

27.06.2016 Prima ploaie puternică și consecințele ei

A plouat tare, dar nu mai puternic față de alte zile, însă suficient încât apa să curgă valuri în grădini, curți și case.
…a ajuns în casă!! … pe cine să dau vina? Pe administrație, pe natura ori pe cei ce nu și-au săpat șanțurile? Azi nu voi scrie despre politica partidelor, ci despre un altfel de politică, a conștiinței, a relației dintre oameni. Este vorba de un cumul de vinovați pentru aceste evenimente nefaste!

Apa de peste drum a curs în curtea noastră și a altor doi vecini. Din fericire pentru ei și din păcate pentru noi, am fost singurii afectați mai puternic, având în vedere că apa a pătruns în casă. Pompierii au ajuns pe strada noastră, s-au mobilizat, au montat motopompe, dar în zadar. Apa a crescut cu fiecare minut trecut. În câteva zeci de minute casa s-a umplut de apă…așa că vom spune adio vechiului parchet și bun venit celui nou!
Ne-au sărit în ajutor rude, prieteni și câțiva vecini binevoitori. Nu mai știam care pe ce să punem mâna: pe găleți, prosoape, lopeți? Pentru a ține piept apei, grămada de nisip din curte am folosit-o în ajutorul nostru, umplând saci pe care i-am așezat în calea apei.
În toată această perioadă Max (băiețelul meu), dormea. Către miezul nopții, m-am retras cu el în vecini deoarece ”cadrul” creat nu era tocmai benefic pentru el, un copil de patru luni. Mai apoi, pentru că am fost nevoiți să găsim o soluție pe termen lung în favoarea lui, nașii ne-au cazat pentru câteva zile la ei.

28.06.2016 Despre atitudine și oameni

A doua zi am avut din nou emoții. Adi era venit în vizită la noi, atunci când a sunat telefonul. Era vecinul care ne anunța ca apa adunată în grădini curge din nou peste drum, în curtea noastră, asta deși nu mai plouase. Cum pământul era îmbibat de apă, nu a avut unde se mai scurge, iar asta a dus la acest eveniment neplăcut și nedorit pentru noi.
Îmi pun mâinile în cap și încep să am noduri în stomac. Dacă apa ajunge din nou în locuință?
Adi a aranjat din nou sacii în așa fel încât apa ce curgea la noi să nu mai ajungă în casă. A ieșit în stradă și însoțit de vreo câțiva vecini de bună credință, au dat târcoale pe la șanturile celor care deși au obligația, nu le-au curățat.

Când aroganța dă mâna cu indiferența

La vreo două/trei case de noi, pe partea cealaltă de drum, un pod și un șanț au fost înfundate de-a binelea, oprind apa să-și țină cursul firesc. Găsim astfel ”vinovatul fără vină”. Proprietarul se bate în piept că apa curge prin șantul lui, cu toate că e vizibil și toți cei prezenți constată contrariul. Ne vorbește de sus, cu trufie…
Nu mă mai pot abține și îi spun pe un ton calm, calculat „să fie fără supărare, dar o parte din vină pentru cele întâmplate o aveți și dumneavoastră. Dacă vă era șanțul curățat nu se ajungea chiar aici…” Răspunsul vine rapid și mă șocheză „nu erați inundați dacă aveați casă, nu colibă”…
Oooo…îmi cer iertare că nu suntem atât de avuți, îmi cer scuze că nu ne ridicăm la rangul dumneavoastră! Prin astfel de vorbe n-ați făcut altceva decât să vă luați masca de pe față. Dacă aș fi fost în locul dumneavoastră, mi-aș fi băgat capul în pământ, acceptându-mi vina! Dar n-ați făcut altceva decât să râdeți, văzând cum alții trudesc să rezolve ceea ce dumneavoastră ar fi trebuit să faceți.
Acesta-i un caz al acestui eveniment care m-a șocat. Un altul face referire tot la oameni. Tot din pricina șanțurilor necurățate, apa nu putea să ia direcție nici spre stânga casei noastre. Un vecin dă o mână „puternică” de ajutor și sapă podul unui alt proprietar, pod căruia îi lipsea un tub de scurgere, fiind astfel format un-așa zis dig între partea noastră și ceilalți locuitori ai cartierului. În momentul în care digul a fost distrus, vecinii prin șanțurile cărora apa nu curgea, au sărit ca arși: „păi ce faceți, de ce săpați aici? Dacă dați drumul la apă curge și prin șanțurile noastre”. Nu mai putem vorbi despre normalitate, despre bunăvoință.
N-am scris aceste rânduri pentru a mă plânge, ci din contră, pentru că am constatat  faptul că oamenii sunt mai răi decât știam, iar dacă necazul nu se află în curtea lor, nu-i doare de cel de lângă ei. Dureros că o mână de oameni, o mică comunitate care în loc să fie închegată, se dezbină.
Nu mă pot plânge pentru că în aceeași zi și alte case din Reghin au fost afectate de ploaie, poate mai puternic decât a noastră. În restul țării nici nu mai încape vorba, însă vreau să trag un semnal de alarmă. Nu doar administrația are obligații, nu doar natura este vinovată pentru dezastrele lăsate în urmă de ploaie. Fie că ne place ori nu, printre cei vinovați, ne numărăm și noi. Suntem buni la teorie, dar practica  ne distruge. Nu e suficient să dăm din gură, e important să punem mâna la treabă și de ce nu, să devenim mai buni.
După toate cele întâmplate, administrația locală dă o mână de ajutor, fiind nevoită în cazul de față să-și unească forțele cu Primăria Solovăstru pentru a identifica vechile hărți unde sunt trecute canalele de scurgere pentru a le pune la punct. Poate asta ne salvează de un alt trist episod.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*