Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demenţă, cu 60-70% din cazuri. Este o boală neuro-degenerativă cu caracter progresiv, ireversibil,  care determină afectarea memoriei, alterarea gândirii și tulburări de comportament.
La nivel mondial în 2010, 35,6 milioane de persoane sufereau de demență și se estimează că acest număr se va dubla aproape la fiecare 20 de ani, până la 65,7 milioane în anul 2030 și peste 100 milioane în 2050, fiind considerată o problemă de sănătate publică majoră de către Organizația Mondială a Sănătății. Costurile economice și  sociale la nivel mondial legate de demență sunt de 604 miliarde dolari, din care 89% sunt suportate de țările dezvoltate.
Debutul bolii apare cel mai frecvent după vârsta de 65 de ani este lent, progresiv. În stadiul inițial apar dificultăți de vorbire, tulburări de memorie, orientare dificilă în timp și spațiu, iritabilitate, depresie, lipsa motivației, pierderea interesului pentru activități cotidiene. În stadiul de evoluție medie, simptomatologia evoluează, apar tulburări evidente de memorie, apar dificultăți în activitățile cotidiene, devine o persoană dependentă de un însoțitor. În stadiul final, apare degradarea psihică severă cu dificultăți de alimentație, deplasare, înțelegere a evenimentelor, recunoaștere a celor apropiați, dependența este totală.
Asociația pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer. Acestea sunt:
– pierderi de memorie, ca uitarea informațiilor memorate recent;
– dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor, ca prepararea unei mese;
– tulburări de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobișnuite;
– dezorientare temporo-spațială, uitarea adresei;
– tulburări de judecată, ca îmbrăcarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectivă;
– probleme cu gândirea abstractă, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor;
– punerea anumitor obiecte în locuri neobișnuite;
– tulburări ale dispoziției, ca modificări rapide ale stării de spirit de la calm la plâns și apoi la furie aparent fără motiv;
– modificări ale personalității, de la confuzie, suspiciune, teamă, la dependența de un membru al familiei;
– lipsa inițiativei manifestată prin somnolență continuă.
Diagnosticul se pune de către medicul specialist psihiatru, pe baza unei analize corecte a informațiilor furnizate de persoanele apropiate, antecedentele patologice ale pacientului și pe examenul capacităților sale fizice și intelectuale.
La ora actuală nu se cunosc cauzele și nu există un tratament specific pentru boala Alzheimer. Tratamentul vizează calitatea vieții și menținerea în activitate a persoanei. De la început trebuie stabilit un plan de îngrijire și tratament în funcție de stadiul evolutiv al bolii. Pe lângă tratamentul medicamentos, stabilit de medicul specialist, vital este suportul familial, înțelegerea și educarea familei sau aparținătorilor pentru acordarea de îngrijiri optime în toate etapele de evoluție a bolii.
Astfel este  important ca pacientul să-și poată păstra autonomia cât mai mult timp posibil.
În fazele inițiale majoritatea pacienților cu Alzheimer pot fi îngrijiți la domiciliu de un membru al familiei, cel puțin până când boala devine severă. Succesul îngrijiri depinde și de implicarea persoanei ce se ocupă de îngrijire în luarea de decizii cu privire la tratament. Aceste decizii îl vor afecta atât pe bolnav cât și pe îngrijitor.
În fazele inițiale ale demenței sunt utile următoarele sfaturi:
– realizarea sarcinilor în concordanță cu abilitățile. Efectuarea anumitor activități poate dura mai mult timp decât în trecut, dar dacă persoana este hotărâtă să facă acea activitate este indicat să continue;
– modificarea căminului în așa fel încât acesta să fie un loc sigur. De exemplu stabilizarea covoarelor cu ajutorul unor cuie, punerea de suprafețe nederapante în cadă, asigurarea aragazului cu stingător automat pentru flacără, în cazul în care există probleme de memorie. Evaluarea riscului de rănire în cazul în care se continuă gătitul ;
– asigurarea unei alimentații sănătoase. Este important ca dieta zilnică a persoanei cu Alzheimer să conțină fructe, legume și cereale;
– este indicat să se evite somnul din timpul zilei și să se facă exerciții fizice ziua;
– programarea activităților în momentele din zi în care capacitățile intelectuale sunt maxime;
– rezolvarea problemelor de memorie în mod creativ. Utilizarea de liste, etichete sau alte modalități care să ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activităților zilnice pe un calendar sau o agendă și poziționarea acesteia într-un loc vizibil. Păstrarea la îndemână a albumelor de fotografii cu membrii familiei cu numele scrise clar;
– înainte de a merge într-un loc este indicat să se noteze pe un biletel locul unde se intenționează să se meargă, adresa și modul de întoarcere acasă, chiar dacă au mai fost efectuate de mai multe ori în trecut aceste activități. Este indicat ca ieșirile să se facă sub însoțire dacă este posibil;
– păstrarea activității, menținerea unei vieți active și implicarea în mai multe lucruri încetinește deteriorarea abilităților mentale;
– realizarea unei bune comunicări prin evitarea conflictelor. Orice conflict e un stres inutil atât pentru persoana care îngrijește cât și pentru pacient. Evitați să-i arătați greșelile și rămâneți calmi. Nu uitați niciodată că acesta este boala și nu pacientul însuși este responsabil de erori. De exemplu nu trebuie avute discuții în contradictoriu cu bolnavul. Trebuie oferite asigurări și trebuie canalizată atenția acestuia asupra altor activități. Se indică folosirea de cuvinte și propoziții simple, ușoare și familiale;
– Facilitarea comunicării prin corectarea tulburărilor de auz și de vedere, vorbire clară față în față cu pacientul, înțelegerea limbajului corporal al pacientului;
– conducerea unui autovehicul este de evitat. Sfătuiți pacientul să utilizeze transportul în comun. În caz contrar anunțați medicul și poliția rutieră;
– supravegheați pacientul care fumează deoarece există riscul de incendiu;
– în cazul apariției ideilor delirante sau a halucinațiilor păstrați-vă calmul, vorbiți calm cu pacientul, încercați să îi distrageți atenția indicându-i un alt lucru real din cameră;
– Fuga – Când un pacient este singur într-un loc public, trebuie să veghem la securitatea sa. Păstrați întotdeauna o fotografie recentă a pacientului și rețineți întotdeauna cum e îmbrăcat pentru eventualitatea că va trebui să dați semnalmentele sale. Când regăsiți pacientul, evitați să vă manifestați zgomotos. Vorbiți-i calm, cu tandrețe și înțelegere. Amenajați-vă locuința în așa fel încât pacientului să-i fie greu să iasă;
– în caz de violență și agresiune, păstrați-vă calmul, nu vă arătați teama, acordați mai multă atenție pacientului, la nevoie solicitați ajutor;
– apariția depresiei și anxietății presupune o atenție mai mare acordată pacientului, cereți sfatul unui psiholog sau psihiatru.
Pe măsură ce boala avansează, asigurarea îngrijirii devine din ce în ce mai dificilă. Asigurarea îngrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregătire sau de devotament față de persoana bolnavă. Internarea bolnavului într-o instituție poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar în unele cazuri instituțiile specializate în tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai bună soluție.
Sursa: www.alz.ro

DR. Iuliu MOLDOVAN