În amintirea vremurilor de demult, întâlnirea de 24 de carate

Un grup de foşti angajaţi ai unei fabrici de tractoare ce şi-a desfăşurat activitatea până în 1960 în Reghin, au organizat o întâlnire nostalgică în care şi-au vizitat fostul loc de muncă, cu scopul de a depăna amintiri.

Iniţiatorul a denumit acest mic, dar semnificativ eveniment „Întâlnirea de 24 de carate”. La o depărtare de zeci de ani, foştii angajaţi îşi amintesc cu drag de această uzină unde au făcut parte dintr-un colectiv foarte închegat. „A fost un coletiv deosebit, care a asigurat timp de câţiva ani, reparaţia capitală a tractoarelor pe pneuri UTOS, Uzina de Tractoare Oraşul Stalin, acesta este numele pe care îl purta în acea vreme, a tractoarelor de 35 de cai putere, a motoarelor Diesel pentru producerea de energie, precum şi acele fierăstraie cu lanţ care erau la modă, de fabricaţie sovietică, drujbă, care însemna -muncă- şi de Republica Democrată Germană Stihl” îşi aminteşte cu nostalgie organizatorul acestei întâlniri, fost şef de secţie, Vasile Adorjáni. Activitatea acestei uzine de tractoare a fost preluată de o altă firmă din Reghin, care nu a lăsat ca renumele Reghinului în fabricarea tractoarelor să se piardă.
„Această întâlnire trebuia să o avem în urmă cu cel puţin 10 ani”

În momentul de faţă, clădirea este în paragină, trecerea timpului lăsându-și urmele pe acest spaţiu în care cândva, oameni dedicaţi au pus suflet în ceea ce făceau. „Ne pare deosebit de bine că totuşi ne-am întâlnit, deşi această întâlnire trebuia să o avem în urmă cu cel puţin 10 ani, să fie prezenţi şi cei care acum nu mai sunt printre noi, îmi pare rău că a rămas în paragină totul.” Cuvintele fostului normator al uzinei, Gheorghe Pop, ne fac să ne gândim cât de repede trece timpul şi cum ar trebui să îngrijim tot ce avem în jurul nostru.
De-a lungul anilor, clădirea a avut diferite destinaţii: internat şcolar, depozit de mărfuri alimentare, iar după Revoluţia din `89 a fost revendicată de către moştenitorii legali. Totuşi, aceşti oameni trecuţi prin viață, dar cu suflet încă tânăr, speră la o nouă transformare a clădirii, poate de această dată într-un complex sportiv.

Dora PATRON

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*