În anul 2005 s-a renunţat la serviciul militar obligatoriu în România, iar acum, după 12 ani, Ministerul Apărării anunţă că din 2017, va intra în vigoare o lege a rezerviştilor voluntari, pentru completare efectivelor de soldaţi, dar care vor fi plătiţi. Am curajul să comentez subiectul pentru că am fost şi eu soldat al Armatei Române, am avut şansa să efectuez stagiul militar în perioada 2001-2002 şi nu regret nicio clipă acel an din viaţă pe care l-am dedicat ţării, pentru că odată încorporat am ajuns la concluzia că armata eo datorie sfântă a fiecărui cetăţean român.  Chiar dacă am eliberat dintr-un pat de spital suspect de o hepatită cronică din cauza unei conserve expirate, m-am resemnat cu ideea că am fost victima unui sistem militar depăşit, ce trebuia obligatoriu metamorfozat cerinţelor impuse de Uniunea Europeană. Chiar şi aşa, spun azi că a fost o greşeală renunţarea la serviciul militar obligatoriu, pentru că acolo ajungi să îţi testezi limitele cu adevărat, armata te disciplinează enorm. Am avut bucuria să cunosc în cazarme şi mulţi rataţi, dar şi ofiţeri superiori care mi-au rămas întipăriţi în minte pentru demnitatea cu care îşi serveau ţara. Fără să am vreo pilă, m-a înscris la Şcoala de Gradaţi un căpitan care mă aprecia şi nu am avut de ales. Am făcut-o şi am eliberat sergent şi apoi tot fără nicio pilă din unitatea militară în care am fost încorporat, am fost trimis aproape de casă…pentru că eram întreţinător de familie, cu doi părinţi pensionari pe caz de boală şi două surori minore şi cine credeţi că a semnat actul? Adrian Năstase, prim-ministrul României la acea dată, după ce mama i-a scris o scrisoare (fără să ştiu) în care i-a explicat situaţia noastră de acasă şi premierul mi-a semnat pe loc transferul la o unitate de Jandarmi din Tîrgu-Mureş. Deci şi atunci ca şi acum în cazuri extreme şi în armată au fost oameni care au dat dispoziţii umane. Acum se pare că după noua lege rezerviştii vor fi plătiţi şi vor putea, în acelaşi timp, să-şi păstreze locurile de muncă. Adică vor continuă să-şi desfăşoare activitatea la locurile de muncă pe care le au, dar, în perioada de instrucţie, vor primi o anumită remuneraţie, iar în perioada în care nu vor face instrucţie, în plus faţă de salariul obişnuit, vor primi un procent din salariul mediu pe economie. Mi-aş dori ca MAPN-ul să pregătească o strategie de promovare a profesiei militare, care să fie adaptată la tipul de comunicare al societăţii româneşti de azi. Pentru că pe vremea în care eu am fost jandarm, de multe ori poliţiştii cu care ieşeam să patrulez nopţile preferau să mă lase să dorm prin diverse şcoli de pe raza de patrulare pe unde cunoşteau paznicii sau la vreo rudă care locuia în perimetru, în timp ce ei vizitau dudui de companie cu care îşi consumau tot felul de fantezii nocturne în interes personal şi dimineaţa ne dădeau un loc de întâlnire pentru a ieşi regulamentar din schimb. Mai trist era că de multe ori noi, militarii în termen, reuşeam să prindem infractorii în stradă, iar sergenţii angajaţi care ne însoţeau primeau diverse prime sau erau avansaţi, în timp ce nouă ne „scoteau ochii” cu câte o amărâtă de permisie. Mă bucur că până la urmă s-a ajuns la concluzia că Armata Română poate intra azi în întregime pe un stadion de fotbal şi obligatoriu trebuie să îşi suplimenteze efectivele. Din păcate, serviciul militar obligatoriu a fost desfiinţat în urmă cu 11 ani. Până atunci Armata Română număra în jur de 300.000 de soldaţ. După această dată, serviciul militar s-a făcut pe bază de voluntariat, armata profesionalizânu-se. De la 300.000 de soldaţi, înregistraţi la începutul anilor 2000, conform ultimelor statistici Armata Română acum numără 90.000 de angajaţi, din care doar 75.000 sunt soldaţi, iar 15.000 sunt civili. Aşa că nu nu e un banc sec, ci orealitate că soldaţii români încap pe stadionul de fotbal a lui Real Madrid care are 80.000 de locuri.