O lucrare marca Cojocaru Horatiu Horea

Cojocaru Horaţiu Horea cel mai mare fiu al etnologului Anton Badea ctitorul Muzeului Etnografic din Reghin a spus adio acestei lumi în data de 7 martie. A decedat în urma unui infarct pe patul Centrului de Asistenţă Socială din Reghin, la doar 60 de ani, lăsând în urmă trei copii orfani de tată. Slujba de înmormântare a fost oficiată în 9 martie „la capela „Petru şi Pavel” din incinta Bisericii „Petru Maior” de către preotul Alexandru Ionescu. Cu Dumnezeu în suflet şi cu credinţă mare, Cojocaru Horea Horaţiu a trecut la cele sfinte cu pace şi cu linişte, obosit de truda vieţii. A fost înmormântat lângă tatăl său Anton Badea şi fratele Marius.

La slujba de înmormântare au luat parte şi doi dintre cei trei copii ai artistului, Bianca şi Vlad. Pe ultimul drum a fost condus de foarte puţinii prieteni adevăraţi pe care i-a avut, printre care :Horaţiu Cheţian – laborant, Jorga Ferenc (junior) – grafician, Adam Barothi – sculptor, Horaţiu Giurgiu – pictor, Lidia Maier, fondatoarea şi conducătoarea Adăpostului de câini fără stăpân din Ideciu de Jos, Dumitru Gliga – solist de muzică populară, profesorul Mircea Şildan şi Nicu Todoran.

A fost odată Cojocaru Horaţiu Horea

Badea Cojocaru Horia s-a născut în 10 februarie 1956 la Reghin, fiu al lui Anton Badea(cetăţean de onoare al Reghinului, etnograf şi fondator al Muzeului Etnografic din oraş în 1960) şi al Aureliei Badea, alături de cei doi fraţi ai sai, Marius (decedat la vârsta de 16 ani, într-un accident rutier) şi Adriana, arheolog al unui muzeu în Alba-Iulia. A absolvit clasele primare şi studiile liceale la Liceul Nr. 2 din oraş şi în 1984 a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Facultatea de Design, sectia sticlarie – ceramica cu nota 10. După absolvirea facultăţii a fost repartizat ca designer la Fabrica de sticlărie şi porţelanuri din Dorohoi unde a muncit până în 1985 când s-a transferă mutat cu servicul la Fabrica de Ceramică Sighişoara. Din 1987 a fost angajat ca designer la CIPC Bucureşti în cadrul secţiei de proiectare–cercetare din Târgu-Mureş loc unde la prins şi Revoluţia din Decembrie 1989. În 1990 a devenit şef de sectie ceramică în cadrul Cooperativei Metalul Tîrgu-Mureş unde a activat doar un an pentru că în 1991 a plecat în străinătate şi s-a angajat ca designer la AJKA KRISTALY K.F.T şi HERMAN K. Cea mai mare Fabrică de Sticlă din Ungaria. A lucrat în străinătate trei ani până când a aflat că s-a înbolnăvit tatăl său şi a venit în ţară pentru a-i fi alături. După moartea tatălui său Horea s-a mutat o perioadă în Alba-Iulia unde în perioada 1995-1996 ca muncit ca designer cu conventie la Apulul Alba Iulia şi alte câteva firme private. Acolo a cochetat o scurtă perioadă şi jurnalismul de investigaţii. În 1996 s-a mutat la Găieşti unde şi-a continuat cariera de designer cu convenţie la service Arctic Găeşti până în 1998 când reghineanul a fost protagonistul uni accident rutier extrem de grav în urma căruia a fost pensionat medical cu drept de muncă. Horea a suferit un accident cerebral vascular la volan care i-a afectat grav vederea şi l-a făcut să piardă controlul volanului. În urma accidentului Horea suferit multiple traumatisme şi a decedat Ionela-Mădălina Cojocaru (cea de-a doua soţie a designer-ului) profesoară de limba si literatura română în cadrul Colegiului Naţional „Alexandru Ioan Cuza” din Ploieşti, însă a scpăat cu viaţă printr-un miracol fiica lor Bianca în vârstă de doi ani. La 42 de ani Horia a rămas aproape invalid şi cu un defect puternic de vedere, astfel că mulţi din prietenii săi l-au abandonat, deoarece nu mai era „apt de muncă”.

În 1999 designerul a suferit trei intervenţii chirurgicale la Cluj-Napoca din cauza unui strabism galopant. Dar chiar şi aşa bolnav Horea a continuat să execute ocazional până în 2002 diverse reclame, grafică publicitară, caricaturi, prototipuri şi matriţe pentru diferite firme. În 2003 a fost un colaborator important pentru art-terapie la Centrul de recuperare şi reabilitare pentru persoane cu handicap din comuna Brâncoveneşti, care s-a finalizat cu o expoziţie la Hotel Continental în Tîrgu-Mureş. Iar în 2005 încă făcea design cu lumânări. Cu sănătatea şubredă şi nemaiputând face faţă la un loc de muncă normat, s-a întors demoralizat acasă şi s-a internat la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Reghin. A Suferit de o semipareză care l-a ţintuit cel mai mult timp în căruciorul cu rotile sau în pat însă era resemnat şi îşi accepta destinul. Deşi unii oameni devin răutacioşi când se pomeneşte numele Cojocaru Horaţiu Horea, Bianca, fiica lui cea mică, infirmă că nu este deloc adevărat şi spune „ A fost un erou, un tată bun şi grijuliu, un prieten adevărat, un bun sfătuitor, un profesionist, un intelectual, un om puternic şi gânditor, un geniu neînţeles şi încercat de viaţă”. Iar dacă povestea vieţii sale nu e suficientă, cel puţin nimeni nu poate contesta faptul ca acesta a fost un artist, în adevaratul sens al cuvântului. În ultimii ani era suferind de o semi pareză care îl împiedica să se deplaseze fără ajutorul unui cărucior cu rotile. Solicitase un asemenea dispozitiv Clubului Rotary Reghi însă pe când a fost aprobat căruciorul mult visat de artist şi urma să îi fie livrat, Horea s-a stins din viaţă pe neaşteptate.  

Horea Cojocaru un rebel fără pauză şi un designer neînţeles

În perioada 1980-1984 a avut mai multe expoziţii studenţeşti la Cluj-Napoca. În perioada 1984-1986 a vernisat la Bienalele de arte decorative în Bucureşti la sala Dalles. În perioada 1985-1995 a fost participant la expoziţii judeţene în Tîrgu-Mureş, Cluj şi Alba-Iulia. În 1985 a vernisat o expoziţie personală la Găieşti şi în 2002 a decorat Centrul de Sănătate „Coras” din Reghin. Artistul Cojocaru Horaţiu Horea are o serie de lucrări plastice de pictură, grafică, sticlă, ceramică în multe colecţii particulare din ţară şi străinătate şi lucrări de design industrial achiziţionate de firme din ţară şi Ungaria, Germania, Italia ,S.U.A. Şi chiar Japonia. Designerul a avut 3 copii, din două mariaje, Ana-Maria în vârstă de 38 de ani (absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie, stabilită în Canada), Vlad în vârstă de 35 de ani (absolvent al Colegiului de Silvicultură) şi Bianca, în vârstă de 20 de ani( studentă în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti). Dumnezeu să-l ierte şi să-i primească sufletul în grădina raiului !

Robert Matei