Prin Hotărârea de Consiliul Local nr. 46 din 2004 i s-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare” pentru merite deosebite în activitatea culturală. În 2010 profesorul George Tripon a scris o carte despre viaţa artistului, intitulată pur şi simplu “Maestrul Feri” care a fost prefaţată de prof. Adam Barothi. Cartea este un modest omagiu adus vieţii şi activităţii unui mare artist şi unui mare OM. Deşi a realizat până acum peste 6000 de lucrări în pictură, vândute în toată lumea şi a sculptat cu ciocanul şi cu dalta peste 210 statui în lemn, ghips, piatră sau bronz, Jorga nu se sfieşte să recunoască că în tinereţe a fost măturător de stradă, dar Dumnezeu l-a înzestrat cu un talent rar întâlnit. După ce a reuşit să devină un nume respectat în sfera artiştilor plastici şi sculptorilor cu 38 de statui dezvelite oficial, reghineanul a primit oferte tentante de a se muta în Suedia unde ar fi putut deveni milionar datorită talentului său. A refuzat pentru că nu a putut niciodată să se despartă definitiv de melegurile natale. Apoi a fost în Ungaria, la Budapesta, dar maestrul mărturiseşte cu umor că nu s-a putut adapta, nu şi-a putut abandona casa construită de strămoşii lui în urmă cu 160 de ani la Reghin şi atelierul din strada Pandurilor nr. 18 de care îl leagă prea multe amintiri. Are 92 de ani şi o energie creatoare ieşită din comun. „Întotdeauna am avut un motiv să mă trezesc dimineaţa pentru că mai aveam ceva de finalizat şi să ştiţi de la un veteran că fără program, foarte repede omul „rugineşte” declară Jorga răzând.

Un vrăjitor de culori fără concurenţă

S-a născut în Reghinul Săsesc în familia lui Iosif Jorga şi a Reginei Kacso, iar pe linie paternă strămoşii săi se numeau Jorgensen şi sunt originari din Suedia. A fost botezat şi crescut în religia romano-catolică, în cultura maghiară specifică Transilvaniei din acele vremi. La 12 ani a vândut primul său tablou, iar la 14 ani a început să muncească făcându-şi ucenicia lângă pictorii de biserici Hejlinger şi Kacso, renumiţi în Reghinul Săsesc şi de atunci până în prezent maestrul nu a mai avut vacanţă sau concediu. Cu aceştia a lucrat şi a învăţat să construiască lăcaşuri de cult de la temelie, până la faza de finisaj. La sfârşitul anilor 30, Jorga a devenit colaboratorul principal al dr. Eugen Nicoară, reghineanul fiind angajat de doctor să picteze fiecare Christ sculptat pe troiţele pe care le-a ridicat prin intermediul Despărţământului ASTRA Reghin în satele de pe Valea Mureşului şi Gurghiului.

 

În 1943, după ce Reghinul a intrat sub ocupaţia hortystă, tânărul Jorga a fost concentrat pentru o campanie de lucru la Bistriţa, unde trebuiau construite fortificaţii la noile graniţe impuse de Diktatul de la Viena cu România. Aşa a ajuns reghineanul pe jos până la Colibiţa, Pasul Tihuţa, Prislop şi Sighetul-Marmaţiei. Flămând fiind, a ajuns să mănânce din pachetele cu provizii aruncate din avion de piloţii lui Tito şi după un timp a dezertat împreună cu un grup format din 4 reghineni şi un bistriţean concentraţi şi a venit pe jos până la Sărăţel în judeţul Bistriţa Năsăud. Pe un pod din Bistriţa a fost la un pas să fie împuşcat, dar a fost salvat de un militar al wehrmacht-ului. Când a ajuns în oraş, bocancii lui Jorga nu mai aveau talpă, în centru armata germană tocmai dădea ordin să fie spânzurat un ţigan. Şi-a găsit casa părintească jefuită şi mama evacuată în Breaza. După eliberarea Transilvaniei din septembrie 1945, nici armata română nu l-a iertat şi a încorporat pentru o perioadă de 18 luni la Cluj. Datorită talentului său în primii ani de ucenicie, a fost selecţionat şi pus să lucreze o bună parte din timp ca pictor şi decorator la Opera de Stat din Cluj-Napoca. S-a căsătorit în anul 1947 cu Ilona Barabas care i-a dăruit doi copii, Ferko şi Eva. În 6 martie 1949, reghineanul s-a angajat ca meşter la Cooperativa “Ciocanul”, iar în paralel a început să activeze în cadrul Cercului de artă plastică de pe lângă Palatul Culturii din Reghin. La cooperativă a lucrat timp de 7 ani până când s-a transferat la I.E.F.O.R., iar din 1960 Jorga s-a mutat cu serviciul la Şcoala specială de Construcţii nr.15 din Reghin ca maistru instructor. În paralel cu activitatea didactică în 1966 reghineanul a publicat în colaborare cu inginerul Marin Ioan manualul „Studiul materialelor, sector construcţii” şi în 1975 a editat „Tehnologia meseriei de zugravi, vopsitori şi tapetari”. La Şcoala specială de Construcţii a muncit până la pensionare şi a educat mai multe generaţii de tineri în mai multe subramuri necesare în munca de construcţii. Întreaga sa activitate desfăşurată în şcoală, nu s-a rezumat numai la munca didactică de formare a tinerilor ca buni meseriaşi, ci a fost şi un bun profesor diriginte.

A realizat o statuie a poetului George Coşbuc, ce cântăreşte 2.700 de kilograme

În 1995 şi-a pierdut fiica şi apoi soţia în 1999, dar Dumnezeu i-a dat putere să meargă mai departe. Pentru realizarea bustului primului patriarh al României, Miron Cristea, care tronează la Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Topliţa, Jorga Ferencz a fost distins în 19 iulie 2003, cu Diploma de Excelenţă, acordată de Andrei, Episcop de Alba-Iulia. În 2006, „pentru întreaga activitate profesională şi social-culturală pusă în slujba binelui obştesc şi pentru conduita morală exemplară” a fost distins şi cu o Diplomă de Excelenţă din partea Primăriei Reghin. La aproape 93 de ani, Jorga a rămas un om special care recunoaşte că sculptura îl reprezintă cel mai mult şi cel mai bine. Astăzi, maestrul a ajuns la performanţa de a sculpta peste 200 de statui în lemn, ghips, piatră sau bronz. Una dintre statuile cele mai grele realizate de maestru la propriu şi la figurat este cea a poetului George Coşbuc, care cântăreşte nici mai mult nici mai puţin de două mii şapte sute de kilograme. Lucrarea a fost comandată în 1996 de către directorul Mihai Boaru şi a fost amplasată la IAS Mociar Reghin.

 

Alte personaje celebre pe care maestrul Feri le-a metamorfozat în statui sunt: Decebal (1975), Traian şi Decebal (1976), Eugen Nicoară (1987), Alexandru Ioan Cuza (1988), Miron Cristea (1989),Petru Maior (1994), Iancu de Hunedoara (1997) şi nu în ultimul rând sculpturile în piatră a doi titani Mihai Eminescu, poetul naţional al Literaturii Române şi confratelui său maghiar, Petofi Sandor. De-a lungul anilor, au fost realizate mai multe interviuri cu maestrul Feri de Ion Vulcan, la Radio Tîrgu-Mureş şi de către reporterii televiziunilor locale însă niciodată nu te poţi sătura ascultându-l pe seniorul Jorga Ferencz, hoinărind printre amintiri. A fost şi rămâne un om de mare caracter, un artist fără mască şi zorzoane, de o nobleţe sufletească rar întâlnită. Operele sale par a fi un „acatist de mulţumire artistică” pentru toate darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Jorga Ferencz este şi rămâne o valoare inepuizabilă în sculptură şi pictura românească şi internaţională, dacă ne gândim că lucrările sale au ajuns chiar şi S.U.A., Anglia, Australia sau Isreal însă anvergura personalităţii sale este mai adânc dăltuită de propria viaţă şi operă, decât de cuvinte, indiferent cine le scrie sau le rosteşte.