Vorba jurnalistului Tudor Octavian ,,Paznicii nu apără întotdeauna ceva. Cei mai mulţi nici nu îşi cunosc rostul. Stau şi ei unde sunt puşi şi se fac că statul degeaba îi ţine foarte ocupaţi”, dar majoritatea se plâng că muncesc multe ore şi sunt plătiţi foarte prost, în ciuda faptului că au o meserie calificată în raport cu răspunderile cu care sunt investiţi. În România, în urmă cu cinci ani, existau 122.000 de agenţi de pază şi mai puţin de 60.000 de poliţişti, motiv pentru care, pe bună dreptate, cârcotaşii au numit România ,,ţara bodzguarzilor,,. Acest dicton este valabil şi în judeţul Mureş, unde ne confruntăm cu aceeaşi problemă, numărul firmelor de pază şi protecţie şi de agenţi, depăşesc efectivele Poliţiei. În schimb, gabaritul bodyguarzilor de multe ori denotă rangul social pe care se străduieşte să şi-l impună patronul pentru a da bine la licitaţiile cu diverse primării şi firme cu bonitate şi conturi neblocate. Există o altă categorie de firme de profil care au angajaţi pentru blazon, dar care la o analiză mai atentă, nu au nimic în comun cu meseria asta. Şi bineînţeles, mai există agenţi de pază cu aere de vedete, în urma cărora realizezi cât de sofisticat e stăpânul, să nu spun „mitocan”. Nu generalizez, mai sunt printre patroni şi oameni de caracter, dar sunt rari, îi pot număra pe degetele de la o mână, însă eu aş fi curios să mai trăiesc vremurile acelea, când se va pensiona primul bodyguard din acest sector de activitate. L-aş pune pe prima pagină şi aş scrie şi o carte despre viaţa lui, prin câte a trecut, ce acţiuni i-au marcat existenţa, câte conflicte a aplanat, ce antrenamente a practicat să se menţină în top pentru a nu fi dat afară din cauza tinerilor mai bine definiţi, cu striaţii şi bicepşi de zmei şi tot felul de picanterii. Pe de altă parte, mă amuză faptul că unii agenţi de pază consideră cea mai mare realizare a lor faptul că au 45 de cm la biceps şi că împing 180 de kg, nu ştiu câte repetări la piept, iar cei mai şmecheri se laudă că agaţă lunar câte o piţipoancă într-un supermarket, într-un chioşc de ziare sau te miri pe la ce crâşmă pe care o păzesc şi îşi satisfac fanteziile sexuale, pe care nu le pot face acasă cu soţiile lor, care sunt nişte doamne. Îi vezi zilnic, de parcă am trăi într-o ţară post conflict, în care există posibilitatea să fii atacat de un terorist la fiecare 15 minute. Sfidează, în primul rând, cu maşinile de intervenţie care, în sărăcia care trăim, sincer nu mai crează respect şi admiraţie, ci repulsie, pentru că maniere nu prea întâlneşti la agenţi, decât ameninţări cu pumnul sau înjurături în cazul în care vrei să le explici o problemă care îi priveşte direct. Dovada sunt filmuleţele încărcate pe internet de o serie de cetăţeni care au păţit-o. De regulă, cei care nu au familii în general, se îndoapă cu proteine şi tot felul de steroizi din salarii, iar cei care într-adevăr sunt întreţinători de familii, sunt nevoiţi să mai practice şi alte joburi, pentru că nu le ajung banii şi atunci, unii sunt DJ sau maeştrii de ceremonii, fotografi, bodyguarzi la tot felul de discoteci, culturişti sau chiar gigolo de ocazie, se laudă unii. Mă rog, până la urmă, fiecare face ce vrea cu muşchii lui, dar nu asta e problema cea mai gravă, ci faptul că sunt agenţi economici care au contract cu firme de pază, doar pentru a dormi liniştiţi noaptea dar pentru o siguranţă reală în paralel bat palma şi cu interlopi care, contra unei sume, considerată nu şpagă, ci o banală taxă de protecţie, le garantează liniştea. Am fost martor la un astfel de caz, unde administratorul firmei îmi spunea că pentru a nu avea scandaluri, odată pe lună dădea de băut gratis toată noaptea interlopilor care veneau de obicei însoţiţi cu tovarăşele lor de viaţă sau cu alţi aşa–zişi “oameni de bine” la un billiard sau la un poker. Îmi amintesc de un alt caz în care proprietarul unui club a fost agresat într-o benzinărie de un interlop care îl ameninţa că dacă nu oferă o taxă îi va face scandal în local non-stop cu băieţii răi…ghinionul lui a fost că a murit într-un accident înainte să îşi arate muşchii şi tatuajele…Dar să închei într-o notă optimistă recunosc că mai există şi excepţii, avem chiar în municipiu un administrator de firmă de pază care a ajuns Preşedintele Federaţiei de Culturism şi Fitness din România, un om care a sponsorizat cărţi şi care face, la fiecare competiţie pe care o organizează, câte o colectă pentru cazuri umanitare, oameni cu boli incurabile sau pentru familii nevoiaşe. Dar vorba românului cu o floare nu se face primăvară!