Ştefan Kohl (jr), taxidermist, ornitolog, laborant, publicist şi om de ştiinţă autodidact (n. în 30 iulie 1922 în Reghinul Săseasc – d. în 27 martie 1998). I s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare” în 18 decembrie 1998 ca recunoaştere pentru merite deosebite pe tărâm ştiinţific în ornitologie şi taxidermie iar muzeu creat de acesta, azi îi poartă numele.

 

Ştefan Kohl a fost cel mai renumit specialist în împăierea şi naturalizarea păsărilor din Reghin şi împrejurimi care, deşi a absolvit doar patru clase de gimnaziu săsesc, a ajuns la maturitate să vorbească 7 limbi, în anii 60-70 să facă biopsia la sute de specii de păsări din Europa şi chiar să pună pe partituri muzicale trilurile mai multor păsări pe care le-a înregistrat ani de zile pe benzi de magnetofon. În 1976 a reuşit performanţa de a împăia sub lupă chiar şi păsări Colibri (cea mai mică pasăre din lume ) aduse din America de Sud. Reghineanul împăia anual aproape 300 de păsări din ţară, însă la cerere a împăiat şi alte specii rare din zone tropicale sau din zone reci, începând de la bufniţă polară sau leu, la maimuţă ori pasăre flamingo, şi nu în ultimul rând, a fost singurul taxiderm care a naturalizat cele mai importante trofee de urs, cerb şi râs vânate pe Valea Gurghiului de Nicolae Ceauşescu (secretar general al Partidului Comunist Român şi şeful de stat al Republicii Socialiste România în perioada 1967-1989) şi Chivu Stoica (prim-ministru al Românie în perioada 24 martie 1965- 9 decembrie 1967) fără a fi membru de partid. Prin natura profesiei sale Ştefan a reuşit în atelierul său să facă mii de păsări şi animale nemuritoare, a înfiinţat în 1951 un Muzeu de Ştiinţe Naturale în cadrul Liceului Tehnologic „Lucian Blaga”, care este considerat la ora actuală unul din cele mai bogate muzee şcolare din ţară. Exponatele provin din schimburi cu alte muzee din ţară sau străinătate (America de Sud) sau de la vânători, şi cuprinde 2355 de specii de păsări şi 165 de specii de mamifere împăiate şi naturalizate, ce folosesc la scrierea lucrărilor ştiinţifice sau a diverselor articole pentru reviste de specialitate. Muzeul, situat în clădirea veche a Liceului lângă bibliotecă, se află de ani buni în grija fiicei adoptive a ornitologului, Agneta Markus, în timp ce casa în care a locuit Ştefan Khol de pe strada Aurel Vlaicu, azi trăieşte fiul adoptiv al familiei Khol, Ştefan Szabo. O casă care ar putea constitui un punct de atracţie pnetru turiştii străini pasionaţi de ornitologie care ne vizitează orasul, prin biblioteca bogată în studii extrem de valoroase, exponate de păsări împăiate, manuscrise, notiţe şi corespondenţa cu o serie de ornitologi din ţara şi străinătate a reghineanului.

A muncit timp de 40 de ani ca preparator şi laborant

Familia Kohl s-a stabilit în Reghin în 1884, oraş în care Ştefan a absolvit primele patru clase în cadrul ,,Gimnaziului Evanghelic” în 1937. La Tîrgu-Mureş şi-a însuşit meseria de cojocar, iar lângă tatăl său Kohl Ştefan în oraşul natal a învăţat tăbăcăria şi arta împăiatului animalelor. Împăierea nu este un lucru atât de uşor pe cât pare, cel care o realizează fiind nevoit să cunoască construcţia anatomică a fiecărui animal pentru a se reuşi redarea formei naturale. Înzestrat cu multă îndemânare şi perseverenţă, tânărul Istvan, a învăţat ca autodidact între anii 1942-1943, această meserie în atelierul tatălui său. Ca şi mulţi alţi reghineni din generaţia lui Kohl Istvan a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial în armata română, participând în primă fază, la campania din est în octombrie 1943 şi apoi la Campania din Vest, până în mai 1945.

După stagiul militar şi un prizonierat în Ucraina, s-a căsătorit cu Ana Buta din Periş, în 1946 şi a început să profeseze de sine stătător în Reghin până în 1949. O scurtă perioadă a lucrat ca şi reparator la Muzeul de Vânătoare din Focşani. Se întoarce în oraşul natal, unde lucrează ca independent până în luna decembrie a anului 1951, an în care devine laborant şi preparator la Şcoala Pedagogică Maghiară, iar apoi la Liceul nr.2 Reghin, până în 1982 la pensionare. A ţinut multe prelegeri şi a organizat numeroase excursii pentru elevi, în cadrul cărora s-a străduit să îi înveţe, să se apropie de păsări şi de natură cu respectul cuvenit. Kohl Istvan era un om care cultiva prietenia ca pe o floare rară. A avut dintotdeauna deschidere spre idei şi lucruri noi, dezinvolt în studii şi proiecte naturaliste, plin de pricepere didactică, nerv ornitologic şi spirit inventiv.

A fost membru al Societăţii Ornitologice Române (1990) era şi observator al Institutului Ornitologic din Ungaria.

Printr-o activitate susţinută a lui Kohl Istvan şi cu ajutorul directorului şcolii, s-a înfiinţat Muzeul de Ştiinţe Naturale cu o colecţie de renume, bogată în animale împăiate. Bazându-se pe această colecţie ornitologul reghinean, şi-a desăvârşit de-a lungul anilor şi activitatea sa ştiinţifică, care cuprinde circa 200 de articole de specialitate, în limbile română, maghiară, germană şi olandeză şi 120 de comunicări. Ornitologul s-a ocupat în general de păsări, de comportamentul, de alimentaţia şi ecologia lor. Ca şi o curiozitate, la sfârşitul anilor 1960, ornitologul Kohl Ştefan dovedeşte cuibăritul drepnelei mare (Apus apus), în Cheile Turzii. (Drepneaua este cea mai iute pasăre din lume, care poate ajunge la o viteză în zbor orizontal de 111,6 km/oră). Colecţia sa din cadrul Muzeului de ştiinţe naturale, care funcţionează în incinta Liceului Tehnologic ,,Lucian Blaga”, însumează: 164 de mamifere, 1.000 de cranii de mamifere, 2.300 de păsări, 3.600 de schelete de păsări, peşti şi reptile, reprezentând 90% din ornitofauna României. În anul 1942, a fost desemnat observator al Institutului Ornitologic din Ungaria şi în 1990 a devenit membru al Societăţii Ornitologice Române. A participat la numeroase simpozioane în ţară la Bucureşti, Bacău, Timişoara, Cluj-Napoca, Cristuru-Secuiesc, Sfântu-Gheorghe, Oradea, Arad, Tîrgu-Mureş şi peste hotare în ţări precum: Ungaria (la Budapesta, Koszeg şi Seged), în Austria (la Viena şi Linz), în Slovacia (la Bratislava şi Kosice), în Germania (la Dresda, Kaiserslautern) şi în Suedia (la Svedala). Dintre lucrările lui de specialitate iese în evidenţă cea care se referă la pescăruşul argintiu al Mării Negre, (Budapesta: Aquila, 1959, 1968), ,,Speciile de bufniţe” (în publicaţia Muzeului Brukenthal, Sibiu, 1975, 1977, 1980), ,,Păsările Transilvaniei” (1988) şi ,,Despre ursul brun carpatin” (1997).

A reînfiinţat Fanfara oraşului după război

Kohl Istvan a fost şi un pasionat al muzicii, care a participat activ şi la viaţa muzicală reghineană, mai multe decenii. Din grija ornitologului, în anul 1945 s-a reînfiinţat Fanfara oraşului, unde a îndeplinit atât funcţia de dirijor cât şi de instrumentist, până în 1970. A activat şi în orchestra semi-simfonică a şcolii, a predat zece ani la Şcoala de Muzică din municipiu, unde a predat clavecinul şi contrabasul. Iar în timpul liber când nu era plecat în expediţii sau nu împăia, adora să cânte la ocarina din lut ars. În 24 martie 1998, în urma unei hemoragii cerebrale, ultimul om de ştiinţă autodidact din Transilvania, a plecat spre o lume mai bună… nu înainte însă, de a adăuga o picătură mare de pasiune şi talent întru protecţia naturii, a păsărilor şi a florilor în marele ocean al educaţiei ecologice.