“Mai târziu, mult mai târziu, şi-a dat seama că îi este cu neputinţă să se elibereze de un mare regret: în cel mai important moment din viaţa lui, alesese cuvintele cele mai nepotrivite…” (Nicole Krauss)

La fel cum cărțile pe care le citim ne îndeamnă să descoperim tot alte și alte valențe despre noi, așa și clipele pe care le trăim ne ating gândirea şi simţirea. Acest fapt e valabil atât pentru clipele care ne bucură suprem sau, din contră, ne întristează iremediabil, cât şi pentru cele peste care trecem impasibili fiindcă au rezonanță doar odată intrate în cutia timpului. Punct de la care vedem altfel pe mai departe.

Din păcate, experienţa mea şi experienţele celor din jurul meu îmi dictează faptul că cele mai mari și mai frumoase schimbări nu vin din preaplin, ci sunt aduse de lipsuri. Fie că e vorba de o sănătate neglijată şi care începe să scârţâie, de un om iubit pe care l-am pierdut sau de un job care ne-a lăsat pe drumuri când ne-a fost lumea mai dragă, ajungem să ne așezăm pe nas lentila clară doar atunci când suntem în stare să observăm că aproape nimic nu se întâmplă din vina a ceva sau a cuiva. Cu puţine excepţii, totul ni se datorează.

Fredonând notele de pe același portativ al logicii, ascult melodia ce-o repetăm zi de zi fiecare dintre noi. Aceea a dorinței de a fi fericiţi. Deşi probabil multe voci se vor revolta, găsesc curajul de a mă pronunţa în acest sens. Nu cred că lucrurile bune se întâmplă singure şi, în plus, consider că experienţele, oamenii din jurul nostru şi chiar noi înșine suntem o scriere creată de un penel divin. Însă, din păcate, e într-o limbă străină nouă, o limbă care ne obligă la traduceri zilnice. Traduceri ale reacţiilor propriului corp, de la palpabil la emoţii, traduceri ale comportamentelor şi trăirilor celor care ne înconjoară, atât de diferiţi nouă, sau traduceri ale întâmplărilor al căror rost nu-l vedem limpede din start. Acest limbaj străin nu se poate învăţa fără disciplină şi fără dorinţa de a atinge un oarecare echilibru intim sau social. Uite aşa, revin la paragraful de început, extras dintr-o lectură care mi-a elucidat un aspect cu care m-am tot confruntat în goana mea zilnică printre obstacole: rătăcim pe căi greșite deoarece, când ajungem faţă-n faţă cu momentul potrivit, nu reuşim să traducem pe propriul înţeles, dar şi al celorlalţi, esențialul pe care simţim nevoia să îl transmitem. Iar de aici pornesc toate dezechilibrele.

Ediția de început de an a evenimentului lunar I Love My Health a avut intenţia de a ne demonstra că având acces la informaţii relevante putem preîntâmpina probleme și nefericiri. Astfel că Ruxanda Radu – Psiholog și terapeut Bowen, Monica Sânpălean – Nutriţionist Dietetician și Etelka Molnar – Personal Trainer au împărtășit celor prezenți joi, 21 ianuarie, la Hotel Grand Târgu-Mureş, secretele echilibrului hormonal. Invitaţii, prin propriul lor exemplu de viaţă, dar şi prin intermediul unor prezentări bine documentate și interacțiuni potrivite, au încercat să direcţioneze auditoriul înspre obţinerea echilibrului fizic și sufletesc.

Dezechilibrul hormonal, dacă nu ne îmbolnăveşte zdravăn, atunci ne costă energie, stagnare şi nervi. Un timp așadar risipit fără rost pe care nimeni niciodată nu ni-l va mai înapoia. De ce să reacţionăm abia în miezul unei crize, de ce să ne îndreptăm atenţia înspre găsirea de soluţii doar când simțim că „ne-a ajuns cuţitul la os”?

Prima prezentare a fost susținută de către Monica Sânpălean, specialistul care ne-a pus la curent cu rolul pe care alimentaţia îl are în păstrarea echilibrului hormonal. Pașii pentru care trebuie să optăm, din punct de vedere culinar, ne-au fost trasaţi cu răbdare, astfel că, la finalul sesiunii, am ajuns să cunoaştem cum poate organismul nostru să funcţioneze din nou eficient, depăşind gradual insuficiențele cu care se confruntă.

Următoarea incursiune în domeniul atât de controversat al studiului îndreptat asupra dezechilibrelor hormonale, devenite aproape un trend, a fost realizată de Ruxanda Radu. Invitata ne-a împărtășit cu gentilețe complexa experienţă însușită ca terapeut Bowen, dar şi ca psiholog, reușind să ne stimuleze înţelegerea importanței prezenţei diferitelor tipuri de hormoni. În acelaşi timp, lipsa sau suplimentul lor pot avea un fel meschin de a jongla cu bunăstarea vieţii noastre emoţionale. Am învăţat că neglijarea acestor reacții biochimice nu doar că afectează calitatea trăirilor sufletești, cât că determină somatizarea şi, implicit, inhibarea activității organelor noastre interne. Specialista a amintit de nevoile esenţiale care ne definesc ca oameni şi a conectat aceste nevoi la factorii firești care le pot deregla, precum şi sursele de reechilibrare de care dispunem. E primordial să le cunoaştem, să le acceptăm importanţa şi, mai apoi, să ne disciplinăm pentru a le integra în programul zilnic.

Ultima abordare a temei acestui eveniment a fost una holistică şi a adus în prim plan aromaterapia şi beneficiile acestei ramuri foarte vechi a medicinei naturale asupra sănătății. Am fost introduși într-o scurtă istorie a domeniului, am învăţat cum să alegem un ulei esențial de calitate și am aflat care sunt acelea care ne ajută în funcţie de afecţiunile care ne supără.

În scurtele momente de răgaz, ne-am delectat cu bunătăţi raw-vegan pregătite cu drag de colaboratoarea noastră, Georgiana Branea. Şi cum nimic nu este doar ceea ce pare a fi, am fost surprinşi de o demonstraţie pasională de dans în ritmuri de tango susţinută de colega noastră, instructorul de dans tango argentinian – Veronica Ciuchina, alături de partenerul său de la organizaţia Tengo Tango.

Participanților le-au fost oferite premii din partea Restaurantului Simple, Salon Estelle şi Oriflame, precum şi din partea celor trei speakeri prezenţi la cel de-al unsprezecelea eveniment I love My Health, marca JCI Târgu-Mureș.

Cele mai tihnite şi mai line sentimente le dobândeşti, culmea, în urma depunerii unor eforturi care te-au scuturat de indiferenţă şi lipsă de voinţă. Pentru obţinerea oricărui fel de echilibru, există doar un singur indiciu cu totul valid: disciplina. Ar fi un element potrivit pe lista rezoluţiilor Noului An, indiferent cum suntem traduşi şi (ne) traducem. Sau mă înşel?

Lidia Laszlo