Reghinul a avut într-o vreme o pleiadă de oameni străluciţi, răsăriţi toţi ca o corolă de minuni, în special în perioada interbelică, când ţara era ţară şi când prima interesul naţional, nu doar interesul personal. Făcând un studiu comparat în istoria locală pe perioada 1916-2016, am descoperit că cel mai bun an al Reghinului din punct de vedere politic şi administrativ rămâne şi după un secol, anul 1926. Atunci Reghinul avea cea mai respectată clasă politică la nivel de judeţ. Oraşul avea senator de Mureş, prefect, preşedinte de Consiliu Judeţean, vicepreşedinte de CJ, doctor, director de spital judeţean şi un primar care şi-a câştigat un respect neîntâlnit până atunci în Casa Regală a României vis-a-vis de un funcţionar public, de a vâna cot la cot cu regele Ferdinand I la Lăpuşna, Crişul Alb sau pe Târnave, iar mai târziu cu moştenitorii tronului, Carol al II-lea şi Regele Mihai I. Ba mai mult, pentru prima oară în istoria Parlamentului Român, un deputat de Reghin este numit în 1926 ministru de interne în guvernul generalului Alexandru Averescu. Performanţe care nu au fost egalate nici până azi, de nici una din generaţiile de politiceni care le-a dat acest oraş. În acelaşi an, 1926 comuna urbană Reghin a fost vizitată de Constantin Meissner în calitate de Ministru al Lucrărilor Publice, de Dr. Grigore Pişculescu alias Gala Galaction scriitor şi preot ortodox care între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română împreună cu pr. prof. Vasile Radu şi de Regina Maria, care era însoţită de principesa Ileana şi colonelul Nicolae Rădescu în calitate de adjutant regal. Anul 1926 a însemnat apogeul politicii reghinene, un an imposibil de egalat şi în zilele noastre, dar pe care, din păcate, nu l-a consemnat ca o realizare niciun gazetar sau autor de carte care s-a ocupat de istoria Reghinului.

În 1926 Reghinul avea prefect, preşedinte de Consiliu Judeţean, vicepreşedinte şi un primar care vâna cot la cot cu regele României

În luna februarie a anului 1926 avocatul Harşia Ioan (1872-1952) era preşedintele Consiliului Judeţean Mureş şi în acelaşi an la sfârşitul lunii mai, a candidat la alegerile parlamentare din partea Partidului Poporului, reuşind să obţină un mandat de senator de Mureş alături de contele Teleki Arthur. Harşia avea un CV impresionant greu de egalat de vreun politician, a studiat Dreptul la Cluj la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Politice a Universităţii “Franz Iosif” în perioada 1891-1895. Din 1896 a fost angajat ca „practicant cu plată” la Tabla regească din Tîrgu-Mureş, iar în 5 februarie 1898 devine Doctor în Ştiinţe Juridice. La începutul anilor 1900 s-a stabilit la Reghin unde s-a căsătorit cu Aurelia Bondriş. A fost membru fondator al “Reuniunii învăţătorilor români greco-catolici”, vicepreşedinte al comitetului filial din Reghin a Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român, membru în Marele Sfat Naţional Român de la Alba-Iulia, preşedinte al Despărţământului “ASTRA” Reghin şi director al Institutului de Credit şi Economii “Mureşiana”.

În aceiaşi lună februarie a anului 1926 primarului din Reghin dr. Ioan Popescu (1896-1981), regele Ferdinand I îi conferea distincţia Coroana României în grad de ofiţer. Chiar dacă a fost sublocotenent în armata ungară şi a luptat pe front, odată revenit acasă s-a implicat în politica naţională şi în pregătirea Marii Uniri. La 1 Decembrie 1918 a întâmpinat Armata Română a generalului Traian Moşoiu în centrul oraşului, împreună cu protopopii Ariton Popa şi Vasile Duma şi avocaţii Augustin Cheţian şi Ioan Harşia. În 1923 a fost numit administratorul domeniului de vânătoare al Casei Regale de la Lăpuşna şi în Riviera de la Sovata. A devenit primar în 1924 şi a condus oraşul până în 1940 când s-a refugiat la Săvârşin. În 1943 a revenit la Reghin, iar autorităţile locale hortyste îl acuzau în notele informative trimise la Budapesta că Popescu lua parte la mişcarea românească prin spionaj. În 1948 a fost mandatat de regele Mihai să gestioneze bunurile regale.

Prin Decretul Regal No. 1880 din 16 aprilie 1926, inginerul Florea Bogdan (1876-1965) a fost numit prefect al judeţului Mureş fiind preşedintele Partidului Poporului din Reghin. Bogdan, după ce s-a mutat în Reghin şi-a deschis primul birou tehnic de inginer liber profesionist după ce a absolvit la Budapesta cursurile Facultăţii Politehnice “Regele Iosif”promoţia 1899. În 1912 a înfiinţat în oraş Banca Poporală “Cerbu”. După Unirea Transilvaniei cu România, a candidat la primele alegeri parlamentare, fiind ales deputat independent. În primăvara anului 1920, la rugămintea generalului Averescu, a pus bazele Organizaţiei Locale a Partidului Poporului, (prima din Ardeal) sub a cărui slogan va câştiga un al doilea mandat în Parlamentul României, după alegerile din 13 iunie, cu o majoritate absolută. De numele său se leagă şi deschiderea celui dintâi liceu românesc în Reghin, ziarul “Glasul Poporului”, prima tipografie şi librărie românească. Avocatul Dr. Eugen Truţa (1879-1968), fiul judecătorului Dumitru Truţa, fost prefect al judeţului Târnava Mare în 1922, a participat la alegerile judeţene din 4 iunie 1926 pe lista Partidului Naţional Român, devenind membru al CJ Mureş alături de dr. Ioan Vescan şi Nicolae Vulcu, iar în prima şedinţă a Consiliului Judeţean Mureş de după alegeri, a fost numit vicepreşedinte al CJ, alături de Octavian Fulea, funcţie care a deţinut-o până în 1930, iar în urma fuziunii Partidului Naţional cu Partidul Naţional Ţărănesc, la 10 octombrie 1926 a devenit membru al Partidului Naţional Ţărănesc şi pentru o scurtă perioadă, de 6 luni, în 1930 a girat din nou Prefectura judeţului Târnava Mare, după care a mai câştigat un mandat de consilier în CJ Mureş în perioada 1930-1934, după care îşi va relua postul de notar public în Reghin. Pe lângă aceştia, Reghinul mai avea cinci consilieri judeţeni, un profesor, un protopop ortodox şi trei avocaţi. Ioan Bojor (1885-1967) profesor renumit de Ştiinţele Naturii la Tîrgu-Mureş şi din 1922, ca director la Liceul Românesc din Reghin, a fost tatăl lui Ovidiu Bojor academician şi doctor ştiinţe farmaceutice. Astăzi fostul Liceu Agricol poartă numele profesorului Ioan Bojor. Dumitru Antal, protopop de Reghin, (nepot al Patriarhului Miron Cristea) şi viitor episcop vicar patriarcal. Dr. Eduard Keintzel (1897-1960) doctor în ştiinţe juridice şi locotenent colonel în rezervă. În 1944 a emigrat în Germania, unde în 1955 a fost ales ca al-III-lea deputat federal în Germania, din partea saşilor transilvăneni, iar un an mai târziu s-a angajat ca specialist translator de limbă maghiară pentru emigranţii unguri. Cel de al cincilea consilier judeţean era avocatul Iuliu Vekony, care îndeplinea şi funcţia de secretar împreună cu Jeronim Puia, Dr. Jovu Roaman şi Ioan Rusu. Cu o astfel de pleiadă de personalităţi, Reghinul domina clasa politică mureşeană, avea toate şansele să devină reşedinţă de judeţ, însă realitatea este că generaţiile ce au urmat nu au putut ţine pasul cu nivel elitelor din perioada interbelică.

Iosif Şchiopul, ataşat de presă la Berna şi deputatul de Reghin, Octavian Goga, devine prim-ministru de interne

În acelaşi an de aur, Reghinul avea unul dintre cei mai mari “ambasadori” ai presei româneşti în străinătate într-o funcţie râvnită de orice jurnalist european. Iosif Şchiopul (1876-1946) era ataşat de presă la Berna în Elveţia, calitate în care s-a remarcat ca unul din colaboratorii cei mai devotaţi şi iscusiţi ai diplomatului Nicolae Titulescu, în special în procesul optanţilor unguri. În următorii doi ani a lucrat la legaţia din Berlin după care a revenit în ţară continuând să lucreze în direcţia presei din Ministerul Propagandei. Ca reprezentant în Parlamentul României, Reghinul l-a avut până în martie 1926 pe marele poet al Ardealului, Octavian Goga. Acesta a obţinut mandatul la alegerile parţiale din luna martie a anului 1925 împotriva avocatului Voicu Niţescu din Săcelele Braşovului, mandat care a fost satelitul perfect pentru a-l propulsa pe Goga în funcţia de prim-ministru de interne al României în luna martie a anului următor, la propunerea Regelui, o altă performanţă neegalată nici până în prezent de vreun alt deputat de Reghin. Pe plan medical şi cultural Reghinul dispunea şi de ,,rebelul fără pauză,,

Eugen Nicoară (1893-1985) în dublă calitate de director al Spitalului Judeţean din Reghin şi de preşedinte al Despărţământului ASTRA Reghin. În 1926 Despărţământul local a inaugurat un nou gen de activitate: tipărirea de lucrări proprii pentru cultivarea poporului. Atunci s-a editat şi prima broşură a ASTREI Reghin sub conducerea Dr. Nicoară “Bolile venerice”, tipărită în 5000 de exemplare, urmată de ,,Mersul Spitalului pe anul 1926”. Acelaşi doctor, 12 ani mai târziu, era numit Prefect al Judeţului Mureş. Ca o recunoaştere a meritelor sale culturale, în 1935 a fost ales membru în Comitetul Central al Astrei.

Tot în acelaşi an a publicat şi primele texte lirice, în revista ardeleană “Klingsor” reghineanul Georg Maurer (1907-1971) ce bătea promiţător la porţile afirmării. Reghineanul a studiat la Berlin şi Lepzig filosofia ajungând după terminarea studiilor critic literar şi reporter la ,,Neue Leipziger Zeitung,,. În 1945 s-a stabilt la Leipzig unde şi-a intensificat activitatea publicistică şi literară câştigând o sumedenie de premii şi distincţii. În 1965 a fost ales membru al Academiei Germane de Artă şi a primit Premiul Naţional al RDG.

Pe tărâm ştiinţific, Reghinul îl avea consacrat şi pe fizicianul şi inventatorul Augustin Maior (1882-1963) la a cărui iniţiativă s-a înfiinţat la Sibiu prima şcoală de telegraf şi telefon din Transilvania. În 1924 s-a înfiinţat la Cluj ,,Extensiunea Universitară”, asociaţie care a avut ca scop popularizarea ştiinţei şi culturii. Ca şi membru al acestei Asociaţii, la invitaţia conducerii Despărţământului Reghin al Astrei, Augustin Maior a venit deseori la Reghin în 1925 şi 1926, susţinând în faţa publicului expuneri cu tematică de interes general despre telefonie, telegrafie şi cosmogonie modernă. În 1937 este ales membru-titular al Academiei de Ştiinţe din România.