Timpul se înlănţuieşte în zile lucrătoare, sărbători, săptămâni, luni, anotimpuri și ani. Într-un astfel de lanţ există zalele de lumină a sărbătorilor, care leagă și marchează trecerea vremii. Dacă nu ar fi așa nu ar mai ști nimeni când să lucreze, când să se odihnească, când să se roage și când să se petreacă și viaţa nu ar mai avea rost. Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, Apucarea Postului, Sângeorzul, Paștile, Rusaliile, Sâmpetrul, Sântilie, Sântămărie, Simedrul, Arhanghelii, Indreiul, Sfântul Nicolae, iar între ele, zalele timpului de muncă, cu aratul, cu semănatul, ieșitul oilor și vitelor la pășune, măsura oilor, seceratul, culesul, spartul stânii, tăiatul porcului și colindatul. Aceasta este o succesiune firească, iar colacul ce se oferă colindătorilor pe la sărbătorile de iarnă poartă în el simbolul muncii de la semănat până la plămăditul făinii extrasă din ”grâul roșu și curat”. În acest ciclu temporar trecerea anului este marcată de anticiparea viitorului prin poezia Plugușorului și orația din ”mulțumita colacului”.