Fiecare pădure are uscăturile ei, mai multe ori mai puține, iar evenimentele din ultima perioadă au demonstrat cu vârf și îndesat acest lucru. Ne-au făcut solidari, apoi brusc, fie că ne vine să credem ori nu, ne-am transformat în solitari. Ori putem spune că ne-am spart asemeni cioburilor, ne-am făcut grupulețe-grupulețe. Asta nu e bine!!! Nu e bine deloc! Tot cerem schimbare, însă uităm că schimbarea trebuie să pornească mai întâi de la noi, continuând cu unitatea, fără a ne dezbina.

Pornind de la faptul că nu ne mai mulțumește nimic am observat în aceste două săptămâni ce au trecut, că putem fi uniţi, că putem demonstra că suntem capabili de ceva măreţ, că avem, ca popor, o oarecare putere în mâinile noastre. Însă, din păcate, demonstraţia acestor lucruri a venit doar în urma unui eveniment tragic.

Apoi, brusc, toată această unitate s-a spulberat. Nu ştiu de unde a pornit scânteia, dar am văzut urmărind diverse discuţii pe site-urile de socializare, diversitate de opinii, însă în majoritatea cazurilor, în contradictoriu. Cei ce erau uniţi în urmă cu câteva zile, astăzi, au luat-o razna.

 

Mergem pe principiul: dacă azi plouă de ce plouă, dacă-i soare de ce-i cald şi exemplele pot continua. Nimic nu ne mulţumeşte. Cât de mult se pot schimba oamenii şi ce întorsătură pot lua lucrurile! Până nu demult, îngenuncheam în faţa preoţilor, iar acum aruncăm cu pietre în ei. O să preiau vorba unui preot care în ultimele zile a făcut o declaraţie importantă „Nu toţi rockerii sunt satanişti, aşa cum nu toţi ortodocşi sunt ortodocşi”. Eu o să mă refer la creştini în general pentru că nu consider că ortodoxismul reprezintă întregul creştinism. Tocmai de aceea, nu toţi preoţii sunt preoţi, nu toţi medicii sunt dedicaţi şi nu tot ce zboară se mănâncă. Cred mai degrabă că oamenii s-au revoltat pe omul-preot şi nu pe Dumnezeu. Am început să-i facem atâta „reclamă” diavolului fără a ne gândi că asta îl fericeşte. Credeţi că Dumnezeu e un nebun nemilos transformat în răzbunător ori îi place să facă pe poliţistul şi să dea amenzi şi condamnări? Sau mai rău, criminal în serie?

Şi-atunci ajungem la medici, pe care i-am făcut eroi, dar asta, doar acum! Până nu demult erau aruncaţi la grămadă într-o oală acoperită (metaforic vorbind) pe care o deschideam din când în când pentru a le da o gură de aer. Acum, văzându-ne la ananghie şi că avem nevoie de ei să ne vindece trupurile, i-am scos din oală, i-am lustruit şi am aşteptat să facă miracole, aşezându-i la căpătâiul celor bolnavi. Cum preoţii nu au fost vizibili, partea sufletească a avut de suferit, chiar dacă ei susţin că au fost acolo, prin rugăciune. Nu contest! N-a trecut mult timp şi iar i-am auzit pe unii întorcându-le spatele şi acuzându-i pe medici. I-am cerut conducătorului de ţară să iasă în stradă. Când a făcut-o, ne-am alarmat că de ce, că e prea târziu. Tare-mi pare că am devenit o gloată de nebuni! Sunt sigură că toţi cei implicaţi simţeau nevoia să arunce vina ori ura lor asupra cuiva. Aşa au dat vina pe Satana, pe Dumnezeu, pe preoţi, pe medici.

***

 

Nu am scris aceste rânduri pentru a face acuze ori a răstigni pe cineva prin vorbe, ci mai degrabă pentru a scoate în evidenţă cât suntem de schimbători. Diavolul are multe feţe şi de cele mai multe ori nu se întruchipează în cele monstruoase, ci din contră în sublim! Dacă vrem ca ceva să se mişte spre bine o putem face, dar cu unitate chiar şi atunci când avem impresia că nu facem nimic…