Anul acesta s-au împlinit 80 de ani de la moartea avocatului săracilor din Reghin şi împrejurimi, Ioan Şulariu. Un nume care nu trebuie şters niciodată din istoria locală a oraşului, în primul rând pentru că toată viaţa acestui om a fost o demonstraţie pentru un adevăr şi în al doilea rând pentru că această figură marcantă a perioadei interbelice a rămas, până în ultima clipă a scurtei sale vieţi, un  luptător cu convingeri democrate ataşat clasei muncitoare şi mulţimilor exploatate. A murit la doar 36 de ani, în urma torturilor din beciurile Siguranţei la care a fost supus de autorităţile revizioniste în timpul celor 4 arestări. A fost bătut cu bestialitate de anchetatori semianalfabeţi ai regimului burghezo-moşieresc, pentru că a avut curaj să înfiinţeze o publicaţie locală intitulată ,,Glasul Şomerilor”, simultan cu marea luptă dusă de masele populare împotriva exploatării şi asupririi sociale din anii crizei economice din perioada 1929-1933.

“Glasul şomerilor”  a adus moartea avocatului

Ioan Şulariu s-a născut în anul 1899 în satul Râpa de Jos în familia lui Ioan Şulariu a lui Todor, zis Barbura, ( primar în Râpa de Jos peste 30 de ani) şi al Ioanei lui Marianu Oprii, ambii părinţi provenind din familii care se bucurau de mult respect în rândul locuitorilor din localitate. După absolvirea şcolii primare în satul natal şi-a continuat studiile liceale la Blaj, unde a cunoscut îndeaproape lupta poporului român pentru dreptate socială şi naţională, activitatea şi opera renumiţilor cărturari de pe aceste meleaguri. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Cluj, unde s-a axat pe literatura juridică, filozofică şi socialistă. În aceiaşi perioadă a desfăşurat în rândul studenţilor o bogată activitate de popularizare a ideilor înaintate progresiste. A devenit specialist în drepturile omului, raportul dintre muncă şi capital şi natura orânduirilor sociale.  După absolvirea studiilor universitare, Ioan Şularu s-a mutat în oraşul Reghin, unde şi-a deschis un select birou de avocatură. A apărat drepturile celor mulţi şi obidiţi, indiferent de naţionalitate. Alături de Lucreţiu Pătrăşcanu, (avocat de carieră, politician, ministru de justitie,  care a ,,patronat” activitatea Tribunalului Poporului şi a gestionat aplicarea legii criminalilor de război), a candidat la alegerile parlamentare din 1932 pe lista Blocului Muncitoresc Ţărănesc din judeţul Mureş, însă din nefericire, lista nu s-a putut depune, pentru că propunătorii ei au fost arestaţi la comandă politică. Ataşat clasei muncitoare şi mulţimilor exploatate, în 25 ianuarie 1933 Şularu a tipărit pe cheltuială proprie ,,Glasul Şomerilor”, o revistă socială lunară, pentru combaterea lipsei de lucru. Redacţia şi administraţia ziarului a fost în Piaţa Regele Ferdinand nr.17. Un exemplar costa 20 de lei, abonamentul anual se ridica la 365 de lei. După apariţia ziarului, în luna ianuarie a anului 1933 autorităţile au ripostat în mod barbar şi l-au arestat, pentru că  a avut curajul civic al rostirii şi înfruntării adevărului indiferent de consecinţe. În acelaşi an, la 25 octombrie se căsătoreşte cu frumoasa contabilă Irina, fiica lui Ilyes Ianos şi Maria din Reghin, iar în 1934 Ioan Şularu îşi dă doctoratul în avocatură cu tema “Normele drepturilor individului”.

A luptat împotriva exploatării burgheziei, a fascismului şi pentru o societate mai bună

Ioan Şulariu a avut curajul să lupte cu toate “armele” profesiei de avocat şi jurnalist  pentru cauza celor mulţi contra exploatării burgheziei şi fascismului pentru o societate mai bună şi mai dreaptă. ,,Glasul şomerilor” a reprezentat organul de presă al miilor de oameni ai muncii, care în timpul crizei economice au îndurat şomajul, mizeria şi foamea. În articolul de fond intitulat “O nouă clasă socială”, se precizează că “această nouă clasă este clasa şomerilor, flămânzilor, oropsiţilor de soartă, şi de omenie. nu din lenevia muncitorilor, cum le place la stăpâni să spună, ci din lipsă de locuri de muncă”.
Se arată apoi că “Glasul Şomerilor” va striga în auzul şi văzul tuturora ,,dreptul la viaţă şi existenţa pentru toţi”. Aceste afirmaţii l-au costat mult pe avocat care imediat după apariţia ziarului a fost arestat în mod brutal de autorităţi. Şulariu a fost condus pe jos de la Jandarmeria din Reghin la prefectura poliţiei din Tîrgu-Mureş, după care a fost dus din post în post de Poliţie pe jos până la închisoarea din Alba-Iulia. În toată această perioadă a avut de îndurat multe umiliri din partea anchetatorilor, care i-au adus o serie de învinuiri imaginare, încălcându-i demnitatea umană. A fost bătut cu sălbăticie în detenţie şi schingiuit de anchetatori. Din cauza tratamentului inuman la care a fost supus Ioan Şulariu s-a îmbolnăvit grav şi abia după ce a devenit ,,o legumă”, autorităţile l-au eliberat pentru a evita complicaţiile care le-ar fi produs decesul unui avocat după gratiile închisorii. Tatăl său l-a dus la toţi doctorii din Reghin, Tîrgu-Mureş  şi Cluj să îl vindece. Prea târziu însă, microbul tuberculozei era prea adânc intrat în plămânii lui. Astfel că la 21 ianuarie 1935, avocatul s-a stins din viaţă demn, păstrând portretul ideal al eroului, iubitor de ţară şi de neam la care sinceritatea şi curajul au fost profunde şi nu drămuite în funcţie de conjunctură, interese meschine ori frică.
Trupul neînsufleţit al avocatului luptător pentru cauza muncitorilor şi ţăranilor săraci a fost depus în cimitirul bisericii ortodoxe din Râpa de Jos şi înmormântat creştineşte de către preotul paroh al comunei, Ioan Buiu ajutat de preoţii D. Radu din Pietriş, P. Şendrea şi Gh. Mariţa din Luieriu.
Au trecut 80 de ani de la moartea avocatului Ioan Şulariu, dar complotul tăcerii colegilor săi de generaţie în problema morţii unuia dintre cei mai mari militanţi şi apreciaţi luptători pentru cauza celor mulţi şi săraci naşte un mare semn de întrebare. De ce comuniştii nu l-au salvat şi nu au protestat public când a fost arestat?

O parte din informaţii şi fotografia mormântului avocatului Ioan Şulariu ne-au fost puse la dispoziţie de preotul Franc Florin de la Parohia Râpa de Jos.