În ultimul timp s-a ridicat o avalanşă de protestatari din partea consumatorilor reghineni, vis-a-vis de modul în care înţeleg comercianţii să îşi practice meseria. Subterfu+giile la care apelează din ce în ce mai mulţi agenţi economici pentru a-şi vinde mărfurile a ajuns la apogeul nesimţirii din punct de vedere al eticii profesionale. Produse etichetate necorespunzător, cu ambalaje murdare, deteriorate, materii prime, semipreparate şi produse finite fără elemente de identificare şi lipsa documentelor care să demonstreze perisabilitatea alimentelor sau mai grav, funcţionarea unor unităţi fără document de înregistrare. Lasă de dorit în foarte multe unităţi starea de igienă şi întreţinere necorespunzătoare a spaţiilor de producţie, depozitare şi desfacere a produselor alimentare sau a instalaţiilor şi ustensilelor de lucru. Afară-i vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul. Îmi amintesc cu neplăcere de o întâmplare pe care am trăit-o personal pe vremea când eram elev în clasa a IX-a. Era vacanţa de vară şi m-am angajat împreună cu un coleg la o carmangerie din oraş. Rămaşi fără slănină în magazin la un moment dat, patronul ne-a trimis în beciul societăţii să scoatem un munte de slănină, care în ani de zile probabil de când fusese abandonat devenise un adevărat cuib de şobolani. După ce ne-am luptat cu rozătoarele şi le-am distrus “fortăreaţa” am ajuns la slănina care pe jumătate era transformată în săpun. Conducerea nu a fost impresionată de mirosul care îl emana carnea, ne-a pus să o curăţăm cu perii de sârmă după care mezelarii au condimentat-o cu boia de calitate pentru aromă şi parfum, pentru ca mai apoi să fie scoasă la vânzare cu eticheta “Am primit marfă, slănină cu boia!”. Dar păţanii am trăit de tot felul şi îmi vine în minte una petrecută acum doi ani. Trebuia să ajung la o nuntă de argint să realizez o serie de fotografii. În ultimul moment mi-am dat seamă că nu îmi încărcasem acumulatorii şi am fost nevoit să cumpăr dintr-un magazin universal din Reghin vreo 2-3 seturi de baterii care s-au dovedit expirate când le-am introdus în aparat. Pentru a salva situaţia am ieşit din biserică în căutarea unui magazin deschis, tot ce am găsit a fost o unitate de pompe-funebre unde nici acum nu îmi vine să cred că vindeau baterii. La noi totul e pe dos. Cunosc un caz în care administratorul unui magazin le-a dat ordin vânzătoarelor să nu dea rest clienţilor şi să le ofere în schimb scobitori, bomboane, plicuri de cafea sau brichete. Au trecut peste 20 de ani de atunci în favoarea comerciantului, leii s-au strâns, el a ajuns să deţină mai multe magazine în care s-a perpetuat aceiaşi metodă ,,nu avem rest”. Iar acum omul de afaceri a ajuns la performanţa de a-şi face concediile cu familia în Caraibe, Brazilia şi Cuba. Am văzut magazine în care dimineaţa se vând plicuri de cafea la 5,50 de bani şi seara ajung la 70 de bani sau baruri în care barmana care reuşeşte să vândă 20 de ţigări la fir are profit de la patron 6 lei şi exemplele ar putea continua. Deci, staţi liniştiţi, patrihoţii locali ne vând şi ne cumpără fără egal.