Borşa Petru este un medic veterinar aparte, care în urmă cu aproape 20 de ani a început să lupte pentru un vis, acela de a deveni propriul său stăpân şi de a ajunge la un confort financiar care să îi elimine din agenda de activităţi grija zilei de mâine. Şi-a pus în balanţă toate calităţile cu care l-a înzestrat Dumnezeu şi s-a privatizat, deschizând o farmacie veterinară. Astăzi SC Provet COM SRL este o firmă de prestigiu cu două puncte de lucru în municipiu, cu stoc complet de produse care s-a impus pe piaţa de profil datorită seriozităţii şi calităţii serviciilor. În rândurile de mai jos vă prezentăm un interviu cu un om care a reuşit în viaţă prin ambiţie, şcoală, determinare şi tact diplomatic.

 

Reporter: Cine este Petru Borşa pentru cititorii care nu vă cunosc?

P.B.: M-am născut în 5 octombrie 1967 în Reghin, provin dintr-o familie modestă cu părinţi născuţi la ţară, dar care şi-au dorit ca fiul lor să ajungă om cu carte şi au făcut eforturi să mă întreţină la facultate. Mi-au plăcut animalele de mic copil pentru că am crescut la ţară la bunici şi am dobândit o dragoste pentru necuvântătoare. Aceste lucruri m-au ambiţionat după ce am terminat un liceu industrial să visez că pot să dau admitere la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj. Am luat ore de biologie şi de patologie pentru a mă familiariza cu limbajul de specialitate şi a avut efectul scontat pentru că îmi amintesc şi azi cum din 42 de elevi câţi am absolvit clasa XII, în 1986 eu am fost singurul student admis la o facultate. După terminarea facultăţii am lucrat trei ani în cadrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor din Reghin, după care m-am decis să mă privatizez. Azi pasiunea mea s-a transformat într-o afacere şi într-un mod de viaţă care pentru mulţi pare doar o utopie.

 

Rep: Cât la sută este simţ practic, cât la sută şansă, cât la sută determinare şi muncă pentru a avea succes în carieră?

P.B.: Nu ştiu dacă pot să vă dau o reţetă a succesului în carieră în procente matematice, dar pot să vă spun că succesul meu a constat în toate aceste calităţi corelate care m-au ajutat să perseverez şi să îmi construiesc o carieră de succes. În 1996 când am început privatizarea, am conştientizat că simţul proprietăţii dezvoltă interesul şi nu mă refer neapărat la interesul material. De atunci nu am mai închis telefonul şi am răspuns la orice apel al clienţilor din zi şi din noapte şi m-am străduit să răspund tuturor solicitărilor, iar în firmă am fost la început şi vânzător şi contabil şi femeie de serviciu. Au fost şi momente când nu am ştiut ce să fac, dar m-am documentat permanent să fiu la zi cu toate noutăţile în materie de specialitate pentru a mă blinda conceptual şi practic în cariera de medic veterinar pentru că această profesie este una foarte grea.

 

Rep: Ce rol joacă banii în viaţa dvs.?

P.B.: Lumea întreagă gândeşte în termeni financiari. Cei ce gândesc în termeni de putere politică tot la bani se gândesc, pentru că banii nu sunt decât un simbol al puterii de aceea se spune că banii au minunatul talent de a deschide orice uşă. Într-adevăr banii sunt foarte importanţi mai ales că noi desfăşurăm o activitate comercială, care implică colateral plata distribuitorilor, salariile angajaţilor, dările către stat, dar eu ţin foarte mult la aspectul laturei umane şi văd raportul ideal dintre un şef şi angajat ca pe o căsnicie fericită, în care totul se construieşte pe baza unei comunicări deschise. De 19 ani de când funcţionăm, în firma noastră nu a întârziat nicio zi plata salariilor sau obligaţiile fiscale faţă de stat. Este adevărat că nu ne putem lipsi de bani în secolul XXI, dar vă spun din propria experienţă că poţi să ai bani şi să nu faci o obsesie pentru ei la fel cum poţi să trăieşti împlinit cu latura materială fără să neglijezi latura spirituală.

 

Rep: Aţi simţit vreodată că acolo unde Dumnezeu nu dă sau ia, tot El compensează în alt mod?

P.B.: Da, am simţit asta şi am conştientizat legea compensaţiei divine încă pe când eram student începând de la admitere la examenele din sesiuni, iar pe urmă am simţit ajutor divin prin partea materială pe care am dobândit-o pe parcursul anilor.

Rep: Aţi avut parte de vreo experienţă nefastă de-a lungul timpului?

P.B.: Da, în momentul în care am divorţat am fost acţionat în instanţele de judecată şi în cursul proceselor civile în care am fost audiat s-au spus multe lucruri neadevărate despre mine care au deschis răni sufleteşti adânci. E umilitor să stai într-o sală de judecată plină de oameni care îşi caută dreptatea să ţi se pună o etichetă falsă de martori mincinoşi, care depun mărturii false contra unor sume de bani, după ce au jurat pe Biblie să spună adevărul şi numai adevărul.

 

Rep: Cum vă relaxaţi după o zi obositoare?

P.B.: Vara acasă, în curte, mă joc cu câinii mei şi cu pisicuţele mele. Ies la plajă la un ştrand, iar iarna de obicei citesc, vizionez un film bun ori mă delectez urmărind diverse competiţii sportive.

Rep: Câte cărţi a-ţi citit până acum? Spuneţi-ne un titlu care v-a impresionat foarte mult?

P.B.: Am citit sute de cărţi mai ales în adolescenţă, când era mare lucru să prinzi o carte bună, apoi în perioada studenţiei am cumpărat multe cărţi din anticariate. Acum în epoca internetului achiziţionez cele mai multe on-line, însă mai găsesc câte o carte bună şi în librării. Am ajuns să deţin o colecţie de aproape o mie de cărţi. Cartea care m-a impresionat foarte mult este cu siguranţă “Secretele vârstelor de aur” (Tineri activi şi fericiţi de la 20 la 90 de ani), semnată de Pavel Coruţ.

 

Rep: Ce apreciaţi cel mai mult la o persoană?

P.B.: Sinceritatea

Rep: Ce nu a-ţi putea ierta unui prieten?

P.B.: Nu am mulţi prieteni recunosc, în schimb am o sumedenie de amici, cunoştinţe, relaţii de afaceri. Dar de la cei câţiva prieteni pe care îi consider adevăraţi ce nu aş putea ierta ar fi trădarea şi furtul.

Rep: Ce a-ţi schimba la dvs.?

P.B.: Poate atitudinea. Uneori simt că ar trebui să fiu mai rău pentru a avea câştig de cauză în această lume civilizată cu forţa în care ,,Mila înseamnă slăbiciune, slăbiciunea înseamnă moarte”.

Rep: Cine a-ţi fi vrut să fiţi dacă nu alegeaţi profesia de medic veterinar?

P.B.: În liceu am jucat în echipa a II-a de fotbal a Reghinului. Republicani I, eram fundaş la marcaj şi am fost propus pentru echipa Avântul Reghin ca jucător de perspectivă, însă până la urmă am optat pentru a-mi continua studiile şi am ales să învăţ.

 

Rep: Aveţi un mentor spiritual după a cărui învăţături vă ghidaţi în viaţă?

P.B.: Părintele Arsenie Boca pe care l-am descoperit în urmă cu un an de zile, am citit aproape tot ce s-a scris despre ,,Sfântul Ardealului” şi chiar am fost de patru ori la mormântul său de la Mănăstirea Prislop, un loc care îl recomand tuturor celor deznădăjduiţi şi care caută răspunsuri la sensul existenţei lor pe acest pământ.