Joia Mare la Tulgheş

Primăvară amestecată cu fulgi de nea!

Dimineaţa zilei de nouă aprilie 2015, la Rezu Mare era mohorâtă şi bântuită de un vânt nervos. Păştenii se adunau încet la punctul de plecare şi toţi se rugau cu nădejde la Cel de Sus să ne trimită lumina soarelui. S-a văzut mai pe urmă că vântul, tot de sus, a fost trimis tocmai pentru a ne descoperi nouă soarele şi a ne trimite căldura.

S-a format convoiul de pedeştri, călăreţii au trecut în fruntea coloanei şi am pornit spre biserica « Adormirea Maicii Domnului » din centrul comunei Tulgheş. În drumul nostru am făcut o oprire la bisericuţa monument ,,Sf.Arhangheli Mihail şi Gavril”, acolo unde ni se odihnesc eroii şi am cântat o priceasnă apoi am pornit mai departe. La Şcoala Gimnazială, elevii ne aşteptau să trecem, bucurându-se cel mai tare de frumuseţea celor 12 călăreţi. La Primărie ieşiseră toţi angajaţii împreună cu primarul Marcel Vancu şi viceprimarul Gheorghe Bordea şi, când i-am văzut cu câtă iubirea ne-au aşteptat, am cântat şi acolo o priceasnă bucurându-ne împreună de frumuseţea momentului.

Lume a fost pe toată lungimea drumului pentru că este foarte iubit acest obicei

Părintele nostru Vasile Şuteu alături de mulţi oaspeţi, veniţi de departe să vadă acest obicei, dar şi de mulţi tulgheşeni îmbrăcaţi în straiul nostru naţional, ieşiseră ca albinele la floare bucuroşi de căldura cea mult aşteptată. La poarta bisericii aşteptau cu praporii şi, ca în fiecare an, părintele ne-a primit binecuvântându-ne.

Am intrat în biserică cu toţii, am cântat două – trei pricesne după care s-a oficiat slujba de sfinţire a darurilor (pâine, vin, ouă roşii). După obişnuita poză de grup în faţa sfântului altar am ieşit afară la o altă poză de grup, apoi, am plecat la masă la casa de prăznuire de lângă biserică.

Cei de la Gliga Tv, care ne-au făcut onoarea şi au venit să filmeze acest obicei, au fost prezenţi pe tot parcursul: de la pregătirea coşurilor până la plecarea acasă a poporului. Erau miraţi într-o măsură, pentru că am avut mulţi copii între care unii, de 5-6 anişori care, au venit pe jos tot drumul şi, drept să vă spun, abia ne-am ţinut de ei ce repede au mers cu toate că ei duceau coşuleţele cu ouă.

De acum aşteptăm sfânta noapte a Învierii Domnului când din coşurile noastre cu daruri toată lumea va primi darul cel de preţ al zilelor de Paşti, Nafura sau cum ne place nouă să-i zicem ,,Sfântul Paşti”!

Dar din dar, an de an, iată s-au împlint 34 de ani de când ne bucurăm împreună cu părintele nostru de acest obicei pe care chiar dumnealui ni l-a adus odată cu venirea sa la cârma bisericii noastre.

Lăcrămioara Pop

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*