Administraţia locală a decis ca după 45 de ani să dea o faţă nouă Casei de Cultură „ dr. Eugen Nicoară” din Reghin, demarând lucrările de renovare. Este un lucru bun, un fapt aşteptat de multă lume.

Marea renovare se apropie de final, iar eu, personal, sunt tare mândră de rezultat. Această Casa de Cultură a primit o nouă imagine, una mai primitoare, cu un aer proaspăt şi parcă mai luminoasă, lucru ce dovedeşte că munca depusă de angajaţii instituţiei nu a fost în zadar şi că trebuie apreciată.

De curând, am participat la două evenimente organizate la Casa de Cultură „dr. Eugen Nicoară”. Prima întâlnire cu un spectacol în casă nouă m-a învăluit cu sentimente plăcute.

Însă, nu mare mi-a fost mirarea să văd în faţa mea, la câţiva metri distanţă, un bărbat trecut bine de vârsta a doua, călărind scaunele din sala de spectacol, pentru a ajunge pe locul dorit. Şi n-am fost singura care a băgat de seamă! (Frumos exemplu pentru generaţia de azi!) Este destul de greu de digerat să ştii că ai trudit pentru a pune o instituţie de cultură în valoare şi în câteva clipe cineva îşi bate joc de efortul tău! Unii pretind că sunt civilizaţi, că au bune maniere, dar de cele mai multe ori reuşesc să pună pe tapet doar exemple negative în ceea ce priveşte propria fiinţă.

Mă sperie ideea că în scurt timp, tot ce s-a renovat va putea fi distrus din pricina neclijenţei noastre. Dar aici intervin cei şapte ani de acasă. În prima zi din cadrul „Săptămânii Altfel” elevii reghineni au luat parte la un spectacol de teatru de improvizaţie în aceeaşi instituţie. Nimic deosebit până aici! Nu m-a uimit nici faptul că atunci când li s-a cerut să spună un gen de muzică, vocile din sală au strigat „Maneeeleee”. (Ăsta-i alt subiect, şi până la urmă gusturile nu se discută). Ceea ce m-a deranjat, a fost imaginea de sfârşit, când sala a rămas goală.

 

 În urma lor, tinerii au lăsat biletele pentru care au plătit la intrare aruncate lângă scaune, pet-urile de apă şi suc, ambalaje de la diferite produse alimentare lăsate de izbelişte Nu-i mare lucru şi deloc greu să pătrunzi într-o astfel de clădire în linişte şi cu un bagaj minim de respect şi bun simţ, atunci când iei parte la un spectacol. Nu-i mare lucru să te abţi să ronţăi o pungă de chips-uri după eveniment! Pentru că aici nu-i vorba despre greutatea angajaţilor acestei instituţii de a face curat după noi, ci de faptul că mizeria lăsată în urma evenimentelor aduce odată cu ea, „răni” adânci în sufletul celor care au depus eforturi să avem ceva de care să fim mândri. Cine ştie când vom mai prinde o nouă renovare, şi-atunci vin cu întrebarea…merită?