„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera” (Ioan, 8: 31, 32)

De multe ori o idee este percepută ca un fior rece şi atunci este respinsă. Pentru a fi pricepută şi admisă, ideea are nevoie de căldură, iar această căldură trebuie să fie emanată de sentimentul celui care prezintă acea idee. În această direcţie buna intenţie şi buna credinţă au rol primordial. Dintotdeauna adevărul a fost perceput şi căutat ca o replică la falsitate şi minciună, în absolut toate domeniile.

Din cauza posibilităţilor destul de limitate ale omului, această căutare nu satisface, mai ales pentru că există tentaţia variantei mai convenabile. Astfel obişnuinţa înclină mai mult spre imaginar decât spre real, iar erorile sunt confirmate în timp. În plan imediat, minciuna a devenit mai convingătoare şi pentru unii, mai convenabilă, mai ales că adevărul e mai greu de desluşit şi la mulţi nu le convine. Mai ales în lumea de azi când manipularea este la ordinea zilei, ascunderea adevărului este o modalitate foarte des utilizată. Chiar cele două componente existenţiale ale omului, trupul şi sufletul, percep în mod diferit adevărul. Trupul dominat de tentaţie şi nesaţ, neglijează de multe ori realul, pe când sufletul se luptă permanent pentru a echilibra, cât de cât, dorinţa cu posibilitatea.