Pe Alin l-am cunoscut în urmă cu aproximativ șapte ani, pe când făcea parte din trupa de hip-hop Legal. Timpul i-a schimbat cursul vieții, oarecum planurile, dar el a rămas la fel de îndrăgostit de muzică. Despre muzică vom vorbi astăzi, despre cea care l-a ajutat să reziste de multe ori în vremuri tulburi. Un gen muzical, care poate nu e apreciat de un public larg, dar care pentru Alin este tratament pentru minte și trup.

Reporter: Ultima dată când am vorbit despre acest subiect a fost în urmă cu 7 ani, pe când exista trupa Legal! Ce s-a schimbat de atunci?

Alin Paul Birta (Zeus): Am mai scos câteva piese, dar din păcate, din cauza situației materiale, drumurile noastre s-au despărțit. Am fost nevoiți să plecăm din țară, iar din păcate am renunțat la muzică.

Rep.: Cred că o putem lua de la capăt, vorbind despre tine, despre cine ești tu cel de astăzi, pentru cei care nu te cunosc?

A.P.B.: Am făcut câteva schimbări în viața mea pe plan muzical și privat. A fost nevoie de asta. Mi-am schimbat puțin și stilul de a cânta, dar încerc să rămân în aceeași idee. Ca și caracter, ego-ul mă ajută să țin capul sus cu persoane care intervin fără să fie întrebați. Îmi iubesc apropiații, familia și muzica. În rest, sunt un om simplu, care trage pentru visul lui.

Rep.: Pasiunea ta pentru muzică a rămas la fel?

A.P.B.: Situația a cam oscilat. Am avut momente în care am vrut să renunț pentru că am avut persoane în jurul meu care nu dădeau doi bani pe treaba asta și nu primeam susținere din partea lor, dar până la urmă am realizat că muzica e singurul tratament pentru o minte curată și că ea, muzica a fost lângă mine când nu aveam nimic. Deci da, pasiunea va rămâne pe veci.

Rep.: De ce pe acest drum? De ce hip-hop?

A.P.B.: Eu voiam să cânt de copil mic. Voiam să fac pian sau chitară. Nu au fost bani, dar asta nu m-a oprit. Îmi plăcea să cânt. Învățam versuri de la trupele românești de hip-hop și le cântam. Îmi plăcea feeling-ul și vibe-ul, plus că mă simțeam liber să spun ce gândesc, chiar dacă de multe ori pe mulți îi deranjează.

Rep.: Cum vezi folosirea limbajului vulgar în acest gen muzical?

A.P.B.: Muzica acum poate fi de trei feluri. Înjuri în piesă de nu se mai înțelege mesajul, înjuri cu cap, gen jocuri de cuvinte, de exemplu în diss-uri se fac chestii de genul și mai sunt cei care refuza să înjure. Ideea e că treaba asta rămâne la liberul arbitru, dar când înjuri pe piese ești indirect și tu răspunzător față de cei ce te ascultă și învață.

Rep.: Sunt sigură că hip-hopul e mai mult decât mesaje despre bani, hater, femei ușoare… În viziunea ta, despre ce e vorba când vorbim de hip-hop? Ce putem scoate la lumină prin hip-hop?

A.P.B.: Hip-hop-ul e mai mult o scăpare, să îți spui gândurile despre ceea ce nu te mulțumește sau dacă ai o durere, dar nu vrei să te expui direct. Practic, gândurile tale despre o treabă prin care treci tu ca persoană sau o empatizare pentru alte persoane.

Rep.: Care sunt planurile de viitor în ceea ce privește muzica?

A.P.B.: Să lupt până la ultima suflare să-mi îndeplinesc visul. Să îmi ascult piesele la radio, să mă văd la Tv și să mă felicit că am reușit.

Rep.: Spuneai că momentan locuiești în Germania? Reușesti acolo să te ocupi de muzică?

A.P.B.: Da, din fericire și din păcate locuiesc în Germania. Am avut o șansă mai bună de a trăi și lucra cu muzica. În viața socială lucrez, iar pe plan muzical am reușit să îmi construiesc un mic studio acasă. Când vin de la muncă sau în weekend-uri mă ocup de muzică, încet cu treabă bună.

Rep.: Au fost momente când ai vrut sau a trebuit să renunți, văzând că nu merge cum vrei? Iar dacă da, ce te-a motivat să mergi înainte cu muzica?

A.P.B.: Da, am avut multe momente în care am vrut să vând tot și să renunț, dar efectiv nu am putut. Am întâlnit niste oameni care în sfârșit mi-au dat susținerea de care aveam nevoie plus faptul că i-am promis muzicii și mie că nu voi renunța.

Rep.: Cât  de greu pătrunde un artist hip-hop pe piața muzicală? Cu o piesă la radio de exemplu?

A.P.B.: Sincer? Foarte greu. Dacă nu ai un label cunoscut, efectiv nu te băgă nimeni în seamă. Ideea că în România artiștii nu sunt apreciați cum e în altă țară. Radio-ul nu dă doi bani din moment ce nu ești cunoscut. E trist. Noi suntem viitorul în materie de muzică.

Rep.: Dacă ar fi să privești în trecut, ce sfaturi i-ai da variantei tale mai tinere, copilului tău interior, dacă te-ai întâlni cu el?

A.P.B.: Sincer? I-aș da o palmă și după, i-aș spune să își continuie drumul exact așa cum este el.

Rep.: Piesa ,„Străini” este lansată recent. Ce îmi poți spune despre ea? Care e mesajul ei?

A.P.B.: Piesa „Străini” am scris-o când eram la plimbare cu mașina. Era totul de un gri presărat cu puțină culoare din cauza frunzelor căzute pe jos. Treaba asta mi-a dat o stare interesantă. Totul moare, dar renaște.  De aceea și versul ,,hai să nu mai fim niște străini” să renaștem pentru că toți suntem o apă și un pământ.

Rep.: Ce așteptări ai de la această piesă?

A.P.B.: Să o pot asculta măcar o dată la radio. Aș fi super mulțumit.

Rep.: Dacă ar fi să vorbim despre colaborări cu nume mari din industria muzicală, cu cine ți-ai dori o colaborare, indiferent de genul muzical?

A.P.B.: La asta nu prea m-am gândit pentru că artiștii mai mari nu prea mai fac colaborări cu ,,necunoscuți” pentru a nu le fura pâinea de la gură. Dar dacă ce așa, mi-ar plăcea o colaborare cu Sișu Tudor de la „La familia”.