Povestea coşuleţelor împletite din hârtie reciclată

Cristina Moldovan este cunoscută de reghineni şi nu numai prin „Poveşti împletite”, un proiect care a prins viaţă în urmă cu ceva ani. Concret, Cristina realizează coşuleţe din hârtie reciclată, coşuleţe care au o multiplă întrebuinţare, acestea ajungând în multe părţi ale ţării noastre. Modele de coşuleţe create de ea sunt potrivite pentru servirea şi depozitarea pâinii, pentru vaze, tăvi, suporturi de umbrele şi multe altele.

Cristina este mama a două fete, de profesie asistent medical generalist. O meserie care îi este tare dragă, dar pe care nu o practică pentru că, după cum spune chiar Cristina „în viaţă nu e mereu aşa cum ne dorim”.
Totul a început „în urma unui moment greu din viaţă, un accident de maşină. Am descoperit o lume minunată, lumea lucrului manual şi m-am îndrăgostit de ea, iar de atunci mi-a devenit Univers! Am început să folosesc această tehnică în principal ca şi metodă de kinetoterapie pentru a-mi ajuta mâna dreaptă, grav afectată după accident, dar şi pentru a-mi ajuta sufletul, greu încercat” mărturiseşte Cristina Moldovan.

Primele încercări


Tehnica a învăţat-o urmărind multe tutoriale, a luat informaţiile necesare de ici, de colo, punând astfel în practică prin exerciţiu în fiecare zi.
De primele încercări îşi aduce aminte cu drag, chiar dacă au trecut câţiva ani de atunci, mai ales că păstrează la loc de cinste primul coşuleţ realizat de ea. „Îmi amintesc cu mare drag de începuturi. Încă păstrez primul coşulet în atelier şi mă uit la el, la imperfecţiunile lui şi îmi amintesc de nepriceperea mea de la începuturi. Îmi dă încredere când văd ce iese azi din mâinle mele… Din amândouă mâini ale mele” ne spune Cristina Moldovan.

Pentru realizarea coşuleţelor, Cristina Moldovan foloseşte „un cumul de produse” după cum chiar ea precizează… Începând de la hârtie, lipici, accesorii, încercând să folosească produse cât mai naturale, inclusiv vopseaua folosită nu este toxică, nu are miros fiind astfel prietenoasă cu natura.
Pentru a prinde forma finală, fiecare coşuleţ trece printr-un proces elaborat. „Coşuleţul trece prima dată prin filtrul minţii mele, apoi cu ajutorul mâinilor începe procesul propriu-zis: rulatul hârtiei, împletitul, vopsitul, accesorizatul, împachetatul. E un şir de procese, pe care le fac doar eu, nimeni nu mă ajută şi este foarte solicitant” spune Cristina Moldovan.

Timpul de execuţie

„Un coşuleţ de dimensiuni medii poate dura de la câteva ore, până la o zi. Acest lucru depinde de mulţi factori. Dacă beţişoarele de hârtie îmi sunt deja rulate, atunci împletirea durează câteva ore, dar după se adaugă şi vopsirea, accesorizarea. Totul e un lanţ, în care fiecare verigă îşi are rolul ei” declară Cristina Moldovan.
Timpul pe care-l petrece în atelier e relativ… Ştie când se apucă de treabă, dar niciodată când termină. Sunt zile când stă în atelier de dimineaţa până seara sau zile când poate sta doar câteva ore. „Oricum ar fi, niciodată nu îmi ajunge timpul” mărturiseşte Cristina.
Produsele realizate de Cristina Moldovan sunt pe placul unui public larg, ajungând la persoane care apreciază cu adevărat produsele realizate manual. “Fiecare om vede ceea ce fac diferit. Sunt oameni care văd asta ca şi un lucru minunat şi mă sprijină, mă încurajează. Sunt oameni pentru care ceea ce fac nu contează, nu-i pasionează.
Dar pentru mine contează faptul că aceste creaţii ale mele ajung de fiecare dată la oamenii care rezonează cu ele, cu mine, cu ceea ce fac. Nu sunt mulţi, dar sunt ai mei, fac parte din povestea mea” spune Cristina Moldovan.

Efectele pandemiei…

După multe încercări şi perioade în care a testat tot ce se putea testa, Cristina Moldovan şi-a dat seama că trebuie să îşi ducă pasiunea la un alt nivel. „Momentul în care am realizat asta a fost acum 2 ani, în 2019, la finalul anului când am tras linie şi m-am gândit serios la asta. Mi-am şi propus ca anul 2020 să definitivez totul şi să încep ca şi mic antreprenor, dar… A venit 2020 şi nu am mai realizat nimic din ce mi-am propus. A venit ca un bumerang şi a trebuit să pun pe pauză totul şi să mă concentrez doar pe ceea ce voi face zi de zi. Am şi vrut să renunţ, să las totul aşa cum a şi venit. Asta am şi făcut preţ de câteva luni, dar în toamna anului 2020 am revenit la împletit şi atunci am constatat că de fapt îmi era atât de dor de tot” mărturiseşte Cristina.

Pentru unii, lucrul de acasă e floare la ureche. Dar deseori, a lucra de acasă, în timp ce ai în grijă copii, familie, grija casei, presupune mult efort, pe care doar cei care trec prin asta îl înţeleg. „E greu când eşti şi mamă şi soţie şi artist. Şi mai ales când vrei ca totul să meargă strună pe toate planurile. Atelierul e acasă… Am creat nu doar un spaţiu, ci o lume doar a mea, un loc unde îmi limpezesc mintea şi îmi pun pe pauză grijile zilnice.
Acolo prind viaţă toate poveştile, împletite cu dragoste şi multă migală” spune Cristina Moldovan.
Nu ştie ce îi prevede viitorul şi nici planuri multe nu-şi face, deoarece după cum spune Cristina „am învăţat să nu îmi mai fac planuri, dar pot să visez cât vreau, până la cer şi dincolo de el”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*