Din Satul Alegoric de la Festivalul Văii Gurghiului a făcut parte, la fel ca în fiecare an şi comuna Gurghiu. Gospodăria comunei Gurghiu a ieşit în evidenţă prin curtea mare, prin albastrul folosit la decorarea casei, administraţia locală străduindu-se ca această casă să fie una ca pe vremuri. Despre importanţa acestui festival, cât şi despre bogăţia comunei, ne-a vorbit primarul Laurenţiu Dumitru Boar.

Reporter: Cât de important este pentru comuna dumneavostră acest Festival?
Laurenţiu Boar: Acest gen de Festival înseamnă mult pentru că reuşim să arătăm lumii obiceiul şi tradiţia populară de pe valea noastră, mâncarea tradiţională şi tot ce se întâmplă pe această minunată Vale a Gurghiului, unde eu spun şi consider că localitatea Gurghiu este un fel de motor al comunei pentru că are o istorie frumoasă. A fost o cetate pe timpuri, avem un castel, avem un Colegiu Silvic de pe băncile căruia foarte mulţi specialişti în silvicultură au plecat, inclusiv domnul prefect Mircea Duşa.
De când sunt primar m-am străduit foarte mult să aduc Gurghiul acolo unde îi este locul. Mulţi ani a fost lăsat fără lipsă de interes, ori poate dintre cei care au fost la conducere, unii dintre ei nu au ştiut cum să administreze. Nu vreau să mă laud, dar am pus foarte mult suflet pentru această comună şi voi pune în continuare.

Rep.: Ce aţi adus la acest Festival al Văii Gurghiului?
L.B.: Avem aici, în Satul Alegoric, cam tot ce găsim în comună. De la fierar, florar, fructe de pădure şi tot ce se poate cultiva şi găsi în comuna noastră, până la mâncare tradiţională precum boţ, tocană, scoruşe, sarmale, ţuică, păstrăv afumat şi multe altele. Comuna Gurghiu este recunoscută încă de pe timpul contelui Bornemisza, când s-a construit în Glăjărie o fabrică de sticlă. Pe acele timpuri, acea fabrică nu a fost făcută acolo întâmplător, ci am înţeles că pădurea de fag şi materialul din care se făcea sticla i-a atras aici. Au fost aduşi mulţi meseriaşi din Germania, Austria, Polonia, iar din acei meseriaşi, sigur că s-a transmis din generaţie în generaţie aceste meserii. Se vede că încă s-a mai păstrat pentru că în Glăjărie locuitorii sunt renumiţi pentru cioplitul în piatră şi în construcţii. Mai avem o sculptură în lemn lucrată de cineva din Gurghiu. Am adus şi fierarul din Caşva, care cred că este singurul care mai practică această meserie în comuna Gurghiu. Vreau să le mulţumesc tuturor pentru că de fiecare dată au fost pe lângă mine, când i-am solicitat cu diferite ocazii.

Rep.: Ce are special această casă din Satul Alegoric?
L.B.: Dacă în primele două ediţii casa era de fapt un stand construit din lemn acoperit cu folie de nailon, am hotărât toţi primarii să ne facem un sat tradiţional, cu case specifice. Iar eu aşa am văzut casa cum o vedeţi azi, aşa cum mi-o amintesc de mic. Încă mai sunt câteva pe Vale, dar puţine, care sunt locuite de oameni în vârstă care fie nu au puterea financiară, fie fizică să le întreţină. Este construită în proporţie de 80% din lemnul provenit de la vechea primărie, fost sediu al Primăriei Gurghiu construit în anul 1909, care la un moment dat a fost transformat în şcoală generală, după care s-a închiriat, deschizându-se acolo o fabrică de bere. Acea fabrică a dat faliment şi au început să scoată utilajele prin pereţi, deteriorând clădirea. Din materialul ce s-a putut recupera am făcut această casă şi am ajutat câteva familii sărace cu lemnul rămas, cu ţiglă şi cărămizi pentru a-şi repara casele.