În fiecare an în cea de-a treia zi de Rusalii, în satul Dumbrava din comuna Vătava, în locul numit Podăşel se organizează Târgul de Rusalii, un eveniment ce are la baze cinstirea eroilor ucişi în timpul Revoluției din 1848.
În memoria celor 200 de bărbaţi împuşcaţi

Ideea târgului a pornit aşadar de la comemorarea celor 200 de bărbaţi din Dumbrava şi împrejurimi, ucişi în timpul Revoluției din 1848. Unul singur a scăpat, care s-a întors în sat şi a adus tragica veste. În locul în care aceştia au fost ucişi a fost pusă o cruce de lemn, care mai apoi a fost mutată într-un alt loc unde autorităţile locale au ridicat un monument. După anul 1970 evenimentul a primit o altă amploare.
L-am întâlnit în târg pe fostul profesor Savu Bendriş, cel care s-a numărat printre cei care au reuşit ca acest târg să fie posibil, introducându-l în calendarul târgurilor din judeţul Mureş, undeva prin anul 1979. „I-am zis aşa: Târgul Portului popular din Dumbrava, dar acum se pierde şi portul, se pierde şi târgul, se pierd obiceiurile şi oamenii care din 1500 câţi erau aici în sat, mai sunt vreo 700. Sate precum Dumbrava, Vătava, Râpa, Monor, Gledin, Săbgiş veneau fiecare cu jocuri. Tineri, fete, băieţi cu muzicanţii lor chiuiau şi se distrau. Nu era băutură, nu găseai bere ca acum. Îmi amintesc că atunci când am instituit târgul portului popular le-am zis la cei de la judeţ să aducă o maşină de bere, să aibă oamenii ce să servească. Ce se servea atunci pe post de răcoritoare? Veneau cu un ciubăr de apă rece şi puneau în el oţet şi bicarbonat.
E important ca această sărbătoarea să fie dusă mai departe pentru că aici s-au petrecut acele lucruri cu ţăranii despre care nu îmi e plăcut să îmi amintesc, care au fost hăituiţi, alungaţi şi până la urmă împuşcaţi. Un om mare al satului, Petru Boţeanu, care din păcate s-a dus la ceilalţi, mi-a arătat unde a fost prima cruce, între două părăuţe, unde au fost împuşcaţi cei 200. Mi-a povestit cum după anul 1948 a mutat monumentul, care pe atunci era o cruce din lemn în locul în care este astăzi ridicat monumentul.
Mai de mult nu erau tarabe. Acum au năvălit tarabele astea cu papuci, cu diverse lucruri. Nu-i rău nici asta, dar au dispărut ţăranii şi oamenii noştri autentici. Puţini dintre cei tineri cred că ştiu motivul pentru care sărbătorim această zi” spune Savu Bendriş, localnic.

La orele amiezii, locuitorii din Dumbrava şi din satele învecinate îşi dau întâlnire la monumentul ridicat în cistea eroilor, unde se ţine o slujbă de pomenire. De acolo, cu mic cu mare, se îndreaptă spre locul special amplasat pentru spectacolul artistic, unde doritorii pot servi mâncare ori îşi pot cumpăra anumite produse.
În trecut, cei care participau la acest târg îşi etalau costumele populare, acum îi vezi doar pe bătrânii satului purtând costumul popular cu mândrie şi pe cei care sunt parte a programului artistic.
Părerile legate de păstrarea şi continuarea acestui obicei sunt împărţite. Unii localnici cred că sărbătoarea va dăinui, în timp ce alţii consideră că încet, aceasta va fi dată uitării.
„Oameni din mai multe sate se adunau şi veneau aici să joace. Nu ştiu cât o să mai ţină pentru că se cam termină cu tradiţiile, copiii sunt plecaţi în lumea largă să îşi facă un rost în viaţă, bătrâneii care ar vrea, nu mai pot. Aici erau petreceri, jocuri, tot felul de frumuseţi. Era un loc de întâlnire, care a rămas o tradiţie. Se lucra până la amiază, mergeam la căpălit, la fân, iar după-masa aduceam cu toţii mâncare, ne aşezam pe iarbă şi serveam cu toţii din ce aduceam. Aici, în Podăşel toată lumea se îmbrăca în costum popular” spune Maria Sorlea, localnică.

„Fiecare sat venea aici cu jocul lui, atât era de frumos, cu oameni îmbrăcaţi în costum popular. Lumea venea cu coşuri de mâncare, aşezam mâncarea pe jos pe câmp: carne, urdă, caş, prăjitură, cozonac. Veneam aşa de plini cu de toate, că abia le puteam duce. Acum e mai simplu. Lumea cumpără mici şi bere. În timpul lui Ceauşescu au vrut să oprească această sărbătoare, dar nu au reuşit. Târgul ăsta era şi moment de a lega prietenii, de multe ori se şi căsătoreau. Nu de puţine ori se luau la bătaie, dacă o fată dintr-un alt sat era luată la joc de băieţi din alt sat.  Săreau băieţii ca cocoşii. ” ne-a povestit Maria Bâta.
Am plecat din Dumbrava zâmbind, dar în acelaşi timp întrebătoare… Vor duce oare tinerii locului tradiţia evenimentului mai departe după ce bătrânii satului nu vor mai fi?